Cu ocazia unui consult medical obisnuit, anumiti pacienti pot relata despre episoade recente de sangerare gastrointestinala. Aceasta relatare descrie aparitia unui scaun inchis la culoare, negru ca pacura, sau, din contra, cu sange rosu sau alteori voma care contine mici cantitati de sange decolorat, avand un aspect asemanator zatului de cafea. Faptul ca multi dintre acesti pacienti nu se simt bolna ii face sa amane prezentarea la medic, iar in acest rastimp simptomele descrise mai sus pot disparea, ceea ce le creeaza senzatia de ndecare.
Cuprins:
Surprize sÂngeroase - hemoragiile digestive |
sus  |
Hemoragiile digestive superioare grupează mai multe boli care aparţin de partea superioară a tubului digestiv şi care au în comun faptul că se manifestă prin eliminarea de sânge proaspăt pe gură (hematemeză) sau de sânge digerat, prin scaun (melenă). Dincolo de gravitatea lor, astfel de boli produc o panică deosebită bolnavului {care varsă sângel), iar pentru că sursa de sângerare nu este vizibilă, situaţia necunoscută îi accentuează această senzaţie.
Cauzele hemoragiilor digestive
Deşi cauza lor este multiplă, în mod practic, peste 95% dintre aceste hemoragii provin din patru boli mai frecvente: boala ulceroasă, cancerul gastric, gastrita produsă prin acţiunea iritantă a unor medicamente sau alte substanţe chimice înghiţite şi ciroza hepatică avansată. Prin urmare, hemoragia digestivă nu reprezintă o boală în sine, ci este o complicaţie a unei boli care exista de mai mult timp şi care, prin evoluţia ei, a erodat peretele tubului digestiv, cuprinzând în această eroziune un vas de sânge, mai mare sau mai mic, fapt ce a produs hemoragia. Există însă şi hemoragii difuze, a căror sursă nu poate fi clar evidenţiată.
Semnele hemoragiei digestive |
sus |
Dincolo de manifestarea vizibilă a hemoragiei, exteriorizată sub o formă sau alta, aşa cum am descris mai sus, există o serie de semne indirecte, care ne atrag atenţia asupra faptului că bolnavul sângerează, semne a căror amploare depinde de gravitatea hemoragiei, de cauza hemoragiei şi de durata sângerării. Se subînţelege că o hemoragie mai mare va da semne mai evidente.
Bolnavul cu hemoragie mică apare în cabinetul medical mai mult din cauza spaimei pe care i-a produs-o hemoragia decât din cauza accidentului hemoragie. In rest, starea generală este bună, tensiunea arterială are valori obişnuite, bolnavul putând compensa pierderea prin resursele proprii.
Bolnavul cu hemoragie mare nu poate veni singur la medic.
De asemenea, nu poate sta singur în picioare pentru că ameţeşte,
mai ales la trecerea din poziţia orizontală în cea verticală.
El este palid, pielea poate fi acoperită de sudori reci, îi este sete, are
vâjâituri în urechi, tulburări de vedere, pulsul este slab, mai rapid,
iar tensiunea arterială este scăzută. Un bolnav care avea o tensiune
arterială normală înainte (120-140/70-90 mm Hg) sau chiar era
hipertensiv, dacă în urma unei asemenea hemoragii ajunge la o
tensiune maximă de 100 mm Hg, această scădere tensională este
un semn de hemoragie gravă.
Asemenea semne apar când bolnavul pierde într-un timp relativ scurt cel puţin un litru de sânge, fapt care se evidenţiază uşor prin câteva determinări elementare de laborator efectuate din sânge (hematocrit, hemoglobina).
Simptomele descrise sunt mult mai diminuate în situaţiile în care pierderea de sânge s-a produs treptat, într-un interval lung de timp (săptămâni sau chiar luni), perioadă în care organismul a avut timpul necesar unei adaptări măcar parţiale la starea de anemie instalată. Excepţie fac bolnavii cu boli cardiovasculare grave, care suportă mult mai greu anemia.
S-a constatat că cele mai multe hemoragii digestive apar în lunile de primăvară şi toamnă (în evidentă legătură cu sezoanele de exacerbare a bolii ulceroase), precum şi la persoanele cu vârsta cuprinsă între 50 şi 70 de ani.
O atenţie deosebită trebuie acordată hemoragiilor digestive apărute după ingestia unor medicamente. Acestea, spre deosebire de celelalte cauze descrise mai sus, nu sunt consecinţa unei boli digestive anterioare netratate, agravate, ci doar rezultatul unei rezistenţe mai diminuate a mucoasei gastrice sau al unui tratament medicamentos incorect administrat ori prea agresiv. Se consideră ca fiind hemoragie gastrică medicamentoasă orice hemoragie precedată, timp de o săptămână, de consumul unuia sau mai multor medicamente care au reputaţia de iritante gastrice. Din această categorie fac parte multe medicamente pe care le luăm frecvent, cu destulă uşurinţă: aspirina, antireumaticele (diclofenacul, indometacinul, ibuprofenul, piroxicamul etc), anticoagulantele (trombostopul) şi antiagregantele plachetare (dipiridamolul, ticlidul etc), pe care le iau cei mai mulţi dintre bolnavii cu boli cardiovasculare, medicamentele care conţin cortizon (prednison, dexame-tazon, solumedrol), medicamentele antituberculoase. Un bolnav ulceros, care este în acelaşi timp şi reumatic şi ia medicamente din categoria celor descrise mai sus, are un risc major de hemoragie digestivă superioară.
Ce avem de făcut? |
sus |
Primul lucru care trebuie făcut într-o hemoragie digestivă este identificarea cauzei acesteia. Prin urmare, este necesară prezentarea de urgenţă la medic. Acasă, în timpul transportului şi la spital, bolnavul va sta fără pernă. Hemoragia nu se tratează Ia domiciliu! Orice hemoragie digestivă superioară trebuie spitalizată!
Metoda cea mai rapidă şi mai sigură de diagnostic este examenul endoscopic al tubului digestiv, metodă care, prin vizualizarea directă a duodenului, a stomacului şi a esofagului, permite identificarea locului sângerării (ulcer, tumoră, eroziune, varice esofagiene etc). Din acest moment înainte, atitudinea terapeutică este diferită.
Ulcerul se va trata medicamentos şi cu regim, urmărind astfel reducerea acidităţii gastrice (aciditatea crescută favorizează procesul de eroziune a peretelui gastric), şi un eventual tratament cu antibiotice, dacă se demonstrează existenţa şi a unei componente bacteriene (Helicobacler pylori) în producerea acestuia. Existenţa unei tumori gastrice impune intervenţia chirurgicală de urgenţă, care va îndepărta tumora împreună cu zona de sângerare.
De regulă, dacă sângerarea nu se opreşte sub tratament medicamentos, ea trebuie oprită prin tratament chirurgical.
Sângerarea din varice esofagiene rupte, apărute ca o consecinţă a evoluţiei unei ciroze, are prognosticul cel mai nefast şi este un semn de gravitate a acesteia, pentru că, deşi hemoragia se poate opri temporar, ea va reapărea în scurt timp, când va fi şi mai gravă, pentru că boala în sine - ciroza hepatică - nu este vindecabilă.
Hemoragia apărută după administrarea de medicamente are prognosticul cel mai bun. într-o asemenea situaţie, după oprirea administrării medicamentului respectiv, post, ingestia de lichide reci, tratament de reducere a secreţiei gastrice, hemoragia se opreşte de cele mai multe ori spontan.
Hemoragiile grave, brusc apărute, care pun în pericol viaţa prin cantitatea mare de sânge pierdută în scurt timp, necesită şi administrarea de sânge şi alte soluţii perfuzabile.
După oprirea hemoragiei se începe realimentarea progresiv, începând cu lichide reci şi apoi, treptat, cu paste făinoase. Anemia cronică se poate corecta administrând preparate pe bază de fier.
Prin modul lor de apariţie şi de manifestare, prin bolile pe care le ascund în spate, hemoragiile digestive pot crea surprize neplăcute. Pe unele dintre ele le putem evita, pe cele mai multe le putem trata eficient, dar pe niciuna nu o putem neglija. Atenţie, sunt... sângeroase!
Surprize sÂngeroase - hemoragiile digestive
