Bolile esofagului
Index
»
Afectiuni ale aparatului digestiv
»
Bolile esofagului
»
Alte afectiuni esofagiene - diverticulii, diafragmele si inelele, traumatismul mecanic
Bolile esofagului
Cele doua functii majore ale esofagului sunt transportul bolului alimentar din cavitatea bucala in stomac si impiedicarea refluxului continutului gastrointestinal. Functia de transport este realizata de contractiile peristaltice (vezi capitolul 40). Refluxul este impiedicat prin cele doua sfinctere esofagiene, care se mentin inchise intre deglutitii. Sfincterul esofagian superior consta in muschii cricofaringian si constrictor faringian inferior, care sunt muschi striati si sunt inervati de neuroni somatici motori excitatori, localizati inferior. Acesti muschi nu prezinta tonus miogenic si nu au inervatie inhibitorie. Sfincterul esofagian superior ramane inchis datorita proprietatilor elastice ale peretelui sau si prin contractia tonica neurogena a muschilor sfincterieni si este deschis prin inhibarea contractiei muschilor sfincterieni asociata cu deplasarea anterioara a laringeluiprin actiunea muschilor suprahioidieni. Spre deosebire de acesta, sfincterul esofagian inferior este alcatuit din muschi netezi si este inervat de fibre vegetative parasimpatice excitatorii si inhibitorii. Acest sfincter ramane inchis datorita tonusului intrinsec miogenic care este modulat de nervi excitatori si inhibitori. Se deschide ca raspuns la activitatea nervilor inhibitori. Neurotransmitatorul neuromuscular al nervilor excitatori este acetilcolina, iar cei ai nervilor inhibitori sunt peptidul intestinal vasoactiv (VIP) si oxidul nitric. Functia antireflux a sfincterului esofagian inferior este completata de stalpul diafragmatic ce inconjoara sfincterul si actioneaza ca sfincter esofagian inferior extern. O reducere reflexa a presiunii sfincterului esofagian inferior apare pe parcursul eructatiei si in caz de distensie gastrica. Mesele grase, fumatul si bauturile cu un continut crescut de xantine (ceai, cafea, cola) determina, de asemenea, reducerea presiunii sfincterului esofagian inferior. Multi hormoni si neurotransmitatori pot modifica presiunea sfincterului esofagian inferior. Agonistii receptorilor M2 muscarinici, agonistii alfa-adre-nergici, gastrina, substanta P si prostaglandina F2a determina contractie; in schimb, nicotina, agonistii beta-adrenergici, dopamina, colecistokinina, secretina, VIP, calcitonin-gene-related-peptide (CGRP), adenozina si donorii de oxid de azot, cum sunt nitratii, determina relaxarea sfincterului.