HEMOROIZII Plexul nos hemoroidal intern este localizat la nilul submucoasei, deasupra vallor lui Morgagni. Canalul
anal il separa de plexul nos hemoroidal extern dar cele doua spatii comunica sub canalul anal a carui submu-
coasa este atasata tesutului subiacent formand depresiunea interhemoroidala. De cate ori plexul hemoroidal intern se dilata, se asociaza o accentuare a tesutului de sustinere si proeminenta noasa formata poarta numele de hemoroid intern. Atunci cand nele din plexul hemoroidal extern devin marite in volum sau trombozate, masa rezultanta, de culoare albastruie, se numeste hemoroid extern.
Ambele tipuri de
hemoroizi sunt foarte frecnte si se asociaza cu o crestere a presiunii hidrostatice in sistemul nos portal, asa cum se petrece in timpul sarcinii, efortului de defecatie sau in ciroza. Atunci cand
hemoroizii interni se maresc, durerea nu este caracteristica daca nu se complica prin tromboza, infectie sau eroziune a suprafetei mucoasei supraiacente. Majoritatea indivizilor acuza prezenta de sange rosu aprins pe hartia igienica sau sange care "coafeaza\" scaunul, asociate cu senzatia vaga de disconfort anal. Disconfortul se accentueaza odata cu marirea
hemoroizilor sau prolabarea lor prin anus: prolapsul este adesea insotit de edem si
spasm sfincterian. Prolapsul, daca nu este tratat, de regula devine cronic datorita faptului ca tunica musculara ramane intinsa iar pacientul acuza patarea permanenta a lenjeriei si senzatie vaga de durere. Hemoroizii prolabati pot fi evidenti sau trombozati; membrana mucoasa supraiacenta poate sangera profuz consecutiv traumei produsa de defecatie.
Hemoroizii externi, fiind situati sub tegument, sunt adesea durerosi, mai ales daca are loc o crestere brusca a volumului lor. Aceste episoade conduc la o tumefactie sensibila, de culoare albastruie, la nilul orificiului anal datorita trombozei unei ne din plexul extern si nu presupune asocierea cu dilatatia nelor interne. Deoarece trombusul, de regula, este situat la nilul muschilor sfincterieni, adeseori apare spasm anal.
Diagnosticul de hemoroizi interni si externi se pune prin inspectie, tuseu rectal si vizualizare directa prin anoscop si proctoscop. Deoarece aceste leziuni sunt foarte frecnte, nu trebuie sa fie considerate drept cauza a sangerarii rectale sau a unei
anemii hipocrome cronice, pana cand nu se efectueaza instigarea completa a tractului gastrointestinal proximal. Sangerarea acuta poate fi, ocazional, atribuita hemoroizilor interni. Anemia cronica sau detectarea de sange ocult in scaun in prezenta unor hemoroizi largi, dar fara semne evidente de sangerare necesita instigatii pentru a descoperi un polip, cancer sau ulcer.
TRATAMENT
Majoritatea hemoroizilor raspund la tratament conservator cum ar fi bai locale sau alte forme de caldura umeda, supozitoare, laxati osmotice si repaus la pat. Hemoroizii interni care raman permanent prolabati se trateaza, cel mai bine, chirurgical; grade mai usoare de prolaps sau marire de volum insotite de prurit anal si sangerare intermitenta pot fi ingrijite cu succes prin bandaj are sau injectare de substante sclerozante. Hemoroizii externi care se trom-bozeaza acut se trateaza prin incizie, extragerea cheagului si compresia ariei incizate ulterior indepartarii cheagului. Nu trebuie sa fie efectuata nici o procedura chirurgicala in prezenta inflamatiei anusului, proctitei ulcerati sau colitei ulcerati. intotdeauna trebuie practicata proctoscopia sau colonoscopia inainte ca un pacient sa fie subiect al hemoroidectomiei.