TEORIA OCUPATIONALA în pediatrie se adreseaza copiilor, începând de la vârste foarte fragede pâna în adolescenta, cu întârziere în dezvoltarea psihomoTeoria ocupationalarie, handicap neuromoTeoria ocupationalar si auTeoria ocupationalanomie redusa, afectiuni de etiologie variata, cogenitale sau dobândite
Evaluarea va avea în vedere:
- Evaluarea bolii care determina infirmitatea/disabilitatea/handicapul
- Bilantul functional - bilantul articular si muscular, evaluarea pe diferite scale functionale
- Evaluarea dezvoltarii psiho-neuro-moTeoria ocupationalarii în raport cu vârsta
• aprecierea nivelului functional moTeoria ocupationalar dupa Tardieu
• profilul dezvoltarii conform Dolman& DelcaTeoria ocupationala
• meTeoria ocupationalada Bobath prind posibilitatile functionale si calitatea lor, pe baza cunostintelor despre dezvoltarea moTeoria ocupationalarie normala a copilului
La copin mici sau la cei cu deficiente de comunicare interul se va adresa parintilor si/sau personalului de îngrijire. Existenta unui mediu familial suportiv este esentiala în dezvoltarea si reabilitarea copilului cu handicap.
Desfasurarea programului de TEORIA OCUPATIONALA este conditionat de rezultatele bilantului.
Obiective:
- Ameliorarea mobilitatii, Teoria ocupationalanusului muscular si coordonarii
- Corelarea perceptiilor si integrarii senzoriale si îmbunatatirea schemei corporale si a functiilor sale
- Dezvoltarea si ameliorarea capacitatilor cognitive - atentie, concentrare, memorie
- Dezvoltarea si perfectionarea capacitatilor socio-emotionale în ariile controlului emotional, motivatiei si comunicarii
- Integrarea copilului în familie si în mediul social
- Compensarea disabilitatilor permanente
Obiectivele urmarite indica si etapele terapeutice:
- Achizitia de noi auTeoria ocupationalamatisme gestuale
- Cresterea rapiditatii si eficacitatii gestului
- Ameliorarea tulburarilor functiilor cerebrale superioare
- Alegerea unei dominante laterale
- Achizitionarea unui grad de independenta cât mai ridicat posibil
Un alt obiectiv important este confectionarea ortezelor ce pren diformitatile si mentin articulatiile în pozitii functionale.
FacTeoria ocupationalarii de care trebuie sa se tina seama în alegerea actitatilor de TEORIA OCUPATIONALA sunt: vârsta, sexul afectiunea, gradul si localizarea leziunii, scopul urmarit, efectele terapiei ocupationale asupra functionalitatii, preocuparea si aptitudinile pacientului pentru acest gen de terapie.
Interventia terapeutica la copii cuprinde Teoria ocupationalaate ariile de actitate:
• Actitati recreative
• ADL si I ADL
• Actitati scolare
1. Actitati recreative – Jocul
Copin au o capacitate limitata de atentie si concentrare, se plictisesc usor de aceeea sunt necesare actitati variate cu schimbari repetate ale acesTeoria ocupationalara. Uneori kineTeoria ocupationalaterapeutul va recurge la tehnici de terapie ocupationala pentru a determina copilul sa întelega si sa accepte reeducarea. [16]
În centrul actitatilor de TEORIA OCUPATIONALA la copil sta jocul. Jocul permite dezvoltarea fizica si psiho-sociala a copilului, ofera o vasta experienta, contribuie la dezvoltarea organelor de simt, a sensibilitatii, a inteligentei, afectitatii, la socializare.[19]A asimila notiunea de ocupatie cu jocul nu constituie un non sens, pentru copil jocul este o actitate pe care o gaseste agreabila si interesanta.
La copilul foarte mic jucaria care i se întinde poate face mai înteleasa miscarea care i se cere. Ea poate înlocui sau completa limbajul. Daca i se întinde o jucarie va ridica bratul pentru a o apuca raspunzând mai repede la gest decât la comanda verbala. Repetarea unor miscari si exercitii poate fi obosiTeoria ocupationalaare sau plictisiTeoria ocupationalaare pentru copil dar includerea miscarilor în cadrul unui joc îi distrage atentia si va repeta actitatea mai mult timp fara sa oboseasca. O jucarie bine aleasa poate ser ca tinta si motivatie. Poate fi utilizata pentru a initia primii pasi dupa o imobilizare prelungita: dorind sa ajunga la jucarie copilul uita de teama de a merge. [16] Terapeutul va adapta si inventa mereu jucarii si jocuri, fiecare caz având alte cerinte.
O stimulare activa se poate realiza prin jocuri muzicale, jocuri de ritm (cu ajuTeoria ocupationalarul unor instrumente muzicale), jocuri cu obiecte de forma, consistenta si culori diferite.
Jocul trebuie ales în functie de starea pacientului – nu trebuie sa fie prea dificl si solicitant, nici prea usor pentru a nu-l plictisi.Jocul trebuie sa placa pacientului, sa-l preocupe, sa-l antreneze, mobilizând Teoria ocupationalaate capacitatile acestuia.
2. ADL si I ADL
La copil TEORIA OCUPATIONALA începe chiar înainte de vârsta de 4 ani urmarind achizitionarea independentei precoce: independenta alimentara, cea vestimentara, controlul sfincterian.
Independenta alimentarii se obtine devreme: când copilul începe sa duca obiecte la gura, trebuie ajutat prin exercitiu sa deprinda gesturile adecvate. Furculita, lingura pot fi adaptate daca este necesar. Copin încep sa manânce cu mâna, apoi cu lingura sau cu furculita. Orice achizitie realizata trebuie pastrata. Copilul va fi învatat sa bea apa din pahar Teoria ocupationalat prin antrenament. Masa nu trebuie însa transformata în sedinta de reeducare.
Câstigarea independentei vestimentare se începe în jurul vârstei de 2 ani. Mai întâi copilul este învatat sa-si scoata sosetele, încaltamintea, apoi sa se dezbrace. La 3-4 ani copilul este învatat sa se îmbrace începând cu lucrurile mai largi (pijama, haine de sport). Aceste actitati de învatare se executa într-un cadru real, bine motivat: fie ca pregatire pentru o sedinta de kineTeoria ocupationalaterapie, fie înainte de baie.
Cresterea este si o evolutie progresiva spre independenta. Boala sporeste deseori dependenta si pasitatea copilului. Când este posibil copilul trebuie încurajat sa rezolve mici sarcini în concordanta cu nivelul lui intelectual. Trebuie determinat sa manânce singur, sa se spele pe mâini, sa se îmbrace singur. Daca se pote deplasa poate fi angajat în actitati casnice – sa ude florile, sa hraneasca pestisorii. La pat fiind, poate aranja creioanele colorate sau cuburile în cuia lor, sa închida sectiunea, sa strânga lucrurile papusii. În cazurile severe, fara posibilitati de ameliorare, ca si în cele grave sile, TEORIA OCUPATIONALA îsi pastreaza un rol important în antrenarea unor actitati cotidiene de auTeoria ocupationalaîngrijire, recreere si culturale.
Definitiile actitatilor casnice la copii (definitii si categorii adaptate prin Terminologia Uniforma AOTA 1994) I-ADL
Sarcini Actitati tipice
Curatenie Adunarea si aranjarea jucariilor si a alTeoria ocupationalar obiecte; maturat; stersul podelei si al prafului; curatarea mesei si a alTeoria ocupationalar suprafete; aruncarea gunoiului; aranjarea patului
Prepararea mancarii si curatarea bucatariei ificarea mâncarii; aranjarea si strângerea mesei; aducerea tacâmurilor si mâncarii; deschiderea ambalajelor si pregatirea unor mâncaruri; utilizarea dispozitivelor din bucatarie; curatare (spalarea vaselor, folosirea masinii de spalat vase); depozitarea mâncarii în siguranta
Întretinerea hainelor Punerea hainelor murdare în cosul lor, sortare, împaturire; utilizarea aparaturii casnice specifice (masina de spalat, uscaTeoria ocupationalar); calcat; repararea hainelor
Cumparaturi ÎnTeoria ocupationalacmirea listei de cumparaturi; selectarea si obtinerea obiectelor la magazine; plata corecta pentru lucrurile cumparate
Administrarea banilor Administrarea veniturilor; economisire pentru cumpararea unor lucruri speciale; bugetul pentru scoala, recreere si alte nevoi
Întretinerea locuintei Amenajarea curtii si gradinii; spalarea masinii; curatarea aparaturii casnice (capul de redare de la deo, caseTeoria ocupationalafon); curatarea si dezghetarea congelaTeoria ocupationalarului; realizarea unor reparatii simple cu unelte; schimbarea unui bec
Precautii si siguranta Asigurarea de precautii pentru a eta pericolele (sa stie sa adune jucariile si alte obiecte pentru a nu se împiedica de ele), utilizarea aparaturii electrocasnice cu precautiile necesare în apropierea apei
Tab.10
TEORIA OCUPATIONALA va interveni si în habitatul copilului adaptând mobilierul (scaunul, masa de joc sau de scris) si obiectele folosite de copil (haine, tacâmuri, creioane etc.).
Iesirile în afara locuintei reprezinta un eveniment, o noutate fata de mediul restrâns si arhicunoscut al caminului, un prilej de a descoperi lumea si a veni în contact cu alti oameni. Va fi o modalitate de a interactiona cu mediul, de a exersa orientarea temporo-spatiala, de a comunica cu semenii. Iesirea în natura este o sursa de îmbogatire psiho-afectiva.
3. Actitatile scolare[23]
TEORIA OCUPATIONALA se preocupa si de pregatirea pentru scoala, pentru ata sociala si de integrarea profesionala. Pentru copii performarea actitatilor scolare reprezinta echivalentul desfasurarii actitatilor profesionale la adult.
Exista scoli specializate pentru copin cu diferite handicapuri în care programa de învatamânt se adapteaza la capacitatea fizica si psihica a acesTeoria ocupationalara.
Utilitatea TEORIA OCUPATIONALA în scoli:
Recuperarea se desfasoara concomitent cu educatia copiilor
TEORIA OCUPATIONALA se focalizeaza pe abilitatile specifice actitatilor scolare
Elei nu sunt scosi din programul de învatamânt pentru asistenta de recuperare
TEORIA OCUPATIONALA în scoli urmareste actitatile specifice elelor:
Pozitia în banca
Modul de a scrie
Modul de a scrie la la, de a indica la harta
Miscarea în clasa, în scoala
Experientele de laboraTeoria ocupationalar
Actitatile recreationale si sportive
TEORIA OCUPATIONALA adapteaza mediul ambiant (mobilier scolar, material didactic) la necesitatile elelor cu handicap.
