Index » Boli si tratamente » Pediatrie
» Perfuziile periferice

Perfuziile periferice

Operatorul isi spala mainile si le trece prin alcool de 90A°.
Prepararea copilului incepe prin alicarea spumei de sapun si raderea larga a pielii (acolo unde este cazul) pentru a crea loc de aplicare a leucoplastului care sa fixeze acul. La nilul membrelor se imobilizeaza segmentul pe o atela sau o gutiera care va fixa ambele articulatii (supra-si subiacenta). Partea distala se fixeaza cu benzi de leucoplast circulare, iar cea de deasupra locului de perfuzie prin benzi paralele cu axul membrului (benzile circulare ar compromite durata perfuziei). Acul este introdus la cativa milimetri in aval de na, pentru a o cateteriza pe un traiect cat mai lung. Fixarea acului se face cu doua benzi de leucoplast. Tubulatura perfuziei este racordata fie direct, fie prin intermediul unui robinet cu trei cai (pentru a putea practica injectii i.v. directe).

Flaconul de perfuzie se plaseaza la aproximativ 1 m deasupra ului corpului copilului. Debitul (in picaturi pe minut) (N) se calculeaza
dupa formula N= -~-j . in care N=debitul perfuziei, V=volumul de perfuzie (ml), T=timpul de perfuzat acest volum (ore). De exemplu, pentru a perfuza 360 ml in 12 ore, N= ,2x, =10 picaturi pe minut.In toate cazurile este obligatorie impartirea lichidului de perfuzie pe 24 de ore in cel putin trei flacoane. Fiecare flacon va aa compozitia scrisa clar, precis si detaliat pe foaia de perfuzie. Nu se vor injecta solutii intens hipertone si foarte departate de pil 7, pentru a nu distruge peretele nei periferice. Asemenea solutii vor fi administrate pe o na profunda cu un calibru mare.