Pimpinella vulgaris a P. Saxifraga
Fam. Apiaceae
Populeaza poienile si pasunile umede, marginea drumurilor si lile. Este intalnit in Anglia, Finlanda, Armenia, Asia caucaziana. In Evul Mediu, in spatiul german era folosit ca un fel de panaceu. Este citat in manuscrise din secolul al VIII-lea pentru tratamentul diverselor afectiuni. Era prezent in toate farmaciile din secolele XVI si XVII.
In scopuri terapeutice se folosesc radacina si semintele. Radacina are un miros specific, neplacut si gust iute. Contine cantitati mari de uleiuri volatile.
Frunzele se folosesc la salate, iar tocate asezoneaza sosurile, sau pentru obtinerea apei de gura pentru gargara.
Uleiul se foloseste pentru fabricarea lichiorurilor.
Aceasta ta reprezinta si furaj pentru te, fiind totodata si stimulent al lactatiei.
Cuprins:
Īn medicină: |
sus  |
- īn laringită, faringită, angină, amigdalită, bronşită şi astm, tulburări digestive, tratarea gutei, reumatismului, afecţiuni renale
(colică renală);
- decoctul este utilizat pentru tratarea catarului, acţionānd pe mucoase, stimulează diureza şi epiderma;
- este un remediu străvechi īn tratarea anginei şi răguşelii.
Īn homeopatie: |
sus |
Tinctura de Pimpinella vulgaris obţinută din rădăcină este utilizată īn tratarea hemoragiei nazale (epistaxis), durerilor de cap, vājāieturilor īn urechi.
Rădăcina - pentru proprietăţile expectorante, sudorifice; fortifiant al căilor respiratorii şi plămāni. Combate tusea, guta, reumatismul, stimulează digestia, combate balonările.
Extern se aplică pe răni purulente şi sub formă de gargară contra laringitei şi răguşelii.
Īn medicină:
