Mielita transversa este o afectiune inflamatorie acuta sau subacuta, in general monofazica, a maduvei spinarii. Simptomul initial este durerea focalizata,
cervicala sau posterioara, urmata de variate combinatii de parestezii, pierderea sensibilitatii,
pareza motorie si
tulburari sfincteriene, eluand de la cateva ore la cateva zile. Pot exista doar simptome senzitive usoare sau sectionare transversa functionala devastatoare a maduvei spinarii. Formele partiale pot afecta, in mod selectiv, cordoanele posterioare, tracturile spinotalamice anterioare sau o hemimaduva. Disteziile pot debuta la nivelul piciorului si urca fie simetric, fie asimetric, mai rapid la nivelul unui membru inferior fata de celalalt; aceste simptome pot ridica initial suspiciunea de sindrom Guillain-Barre, dar afectarea trunchiului cu un nivel medular net demarcat indica natura mielopatica a procesului. In cazurile severe, areflexia indicatoare de soc spinal poate fi prezenta, dar hiperreflexia se instaleaza rapid; paralizia areflexica persistenta indica necroza unor segmente multiple ale maduvei spinarii.
Pana la 40% din cazuri sunt asociate cu infectii in antecedente sau cu vaccinare recenta. Au fost implicati multi agenti infectiosi, printre care virusul gripal, al rujeolei, varicelei, rubeolei, oreionului, Epstein-Barr si citomegalic, precum siMycoplasma. Ca si afectiunea inrudita, encefalomielita diseminata acuta (modulul 376), mielita transversa debuteaza adesea pe masura ce pacientul pare sa se recupereze dupa o infectie, iar agentii infectiosi nu au fost izolati din sistemul ners al persoanelor infectate. Aceste caracteristici sugereaza ca mielita transversa este rezultatul unui raspuns autoimun declansat de infectie si nu al unei infectii directe a maduvei spinarii.
Scleroza multipla (SM) ( mai jos) se poate prezenta la debut ca mielita transversa. Mielita transversa asociata SM nu este, de obicei, asociata cu infectii sau vaccinari in antecedente. Boala Devie (modulul 376) este o afectiune demielinizanta frecventa la asiatici, care se prezinta ca mielita transversa asociata cu
nevrita optica, in mod tipic, bilaterala. Mielita transversa, uneori recurenta, a fost, de asemenea, asociata cu lupusul eritematos sistemic si alte boli vasculare de colagen, sindromul Sjogren si boala Behcet; sarcoidoza poate produce o mielopatie transversa subacuta cu edematierea severa a maduvei spinarii.
Semnele RMN in mielita transversa constau din edematiere variabila a maduvei spinarii si zone difuze sau multifocale de semnal stralucitor anormal pe secventele T2-ponderate, deseori cu extindere de-a lungul a mai multor segmente medulare. Intensificarea contrastului, indicand intreruperea barierei hematoencefalice, asociata cu inflamatia perivenoasa, este, de asemenea, prezenta in cazurile acute. RMN este utila si pentru a exclude compresia medulara. Trebuie efectuat un examen RMN cerebral in toate cazurile, pentru a evalua posibilitatea ca mielita transversa sa reprezinte un atac initial de SM. Un examen normal indica faptul ca riscul de elutie spre SM este mic - aproximativ 5% in urmatorii 3-5 ani; in contrast, evidentierea de multiple leziuni periventriculare T2-stralucitoare indica un risc de 50% sau mai mare pentru aceeasi perioada de timp. Examenul LCR in mielita transversa poate fi normal, dar mai frecvent exista pleiocitoza, cu mai mult de cateva sute de celule mononucleare pe mm3; in cazurile severe si rapid elutive pot fi prezente celulele polimor-fonucleare. Nivelul proteinelor in LCR este normal sau cel mult usor crescut; bandarea oligoclonala este o constatare variabila, dar, cand este prezenta, este asociata cu o elutie ulterioara spre SM.
Nu exista studii prospective de terapie. Corticoterapia, constand din administrarea intravenoasa de metilprednisolon urmata de admnistrarea de prednison oral (elul 376-4) este utila pentru tratamentul simptomelor moderate si severe.
MIELOPATIIINFECTIOASE ACUTE
Aceste afectiuni inflamatorii rezulta din invazia directa a maduvei spinarii de catre agentii infectiosi. Virusul poliomielitic este virusul prototip care produce infectia acuta a maduvei spinarii. Herpes zosterul este, in prezent, cea mai frecventa etiologie virala a mielitei acute; ocazional, au fost identificati virusul citomegalic,
herpes simplex tip 1, Epstein-Barr si rabic. Virusul herpes simplex tip 2 poate produce mielita sacrata recurenta, care poate fie eronat interpretata ca SM, in asociere cu eruptie herpetica genitala.
Schistosomiaza (modulul 224) este o importanta cauza universal raspandita de mielita parazitara. Mielita are un caracter intens inflamator si granulomatos, determinat de un raspuns local la enzimele tisulare de
digestie produse de ouale parazitului. Toxoplasmoza (modulul 219) determina rar mielopatie focala si acest diagnostic trebuie considerat la pacientii cu SIDA datorita frecventei inalte a toxoplasmozei sistemului ners la aceasta populatie.
