Acest sindrom este caracterizat prin proteinurie si/sau hematurie persistente si
insuficienta renala care progreseaza lent, in ani. Identificarea GNC se produce de obicei prin (1) analiza de rutina a urinei; (2) cand testele sanguine de rutina evidentiaza
anemie neexplicata sau cresterea ureei si creatininei; (3) evidentierea bilaterala a rinichilor mici la imagistica abdominala, (4) in timpul evaluarii hipertensiunii secundare sau (5) in timpul exacerbarii clinice a glomerulonefritelor initiate de faringite (rinofaringite) sau alte infectii. Glomerulonefritele cronice pot fi teoretic o manifestare a tuturor glomerulopatiilor majore. Biopsia renala arata tipic o combinatie de modificari proliferative, membranoase si sclerotice dependente de glome-rulopatia cauzala. Arterioscleroza indusa de
hipertensiunea secundara este o trasatura frecventa a vascularizatiei renale. Inflamatia si cicatricile tubulointerstitiale sunt trasaturi frecvente si sugereaza un prognostic prost. Hipertensiunea glomerulara si hiperfiltrarea prin nefronii functionali ramasi pot grabi progresiunea spre boala renala terminala ( modulul 273). Tratamentul este indreptat catre scaderea hipertensiunii sistemice si glomerulare, de obicei cu un inhibitor de ECA, controlul lumului lichidului extracelular, anemiei, anomaliilor meolice si sindromului uremie prin folosirea rationala a diureticilor, eritropoietinei si modificarea dietei ( "Insuficienta renala cronica\", modulul 271). Unii pacienti dezlta boala renala terminala si necesita tratament de sustinere renal cu
dializa sau transt.
