mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Nefrolitiaza
Index » Afectiuni ale rinichiului si tractului urinar » Nefrolitiaza
» Patogeneza litiazei

Patogeneza litiazei







Calculii urinari se formeaza de obicei din cauza distrugerii unei balante delicate. Rinichii trebuie sa conserve apa, insa ei trebuie sa si excrete substante slab solubile. Aceste necesitati opuse trebuie echilibrate in timpul adaptarii la dieta, climat si actitate. Aceasta problema este atenuata in parte de faptul ca urina contine substante care inhiba cristalizarea sarurilor de calciu sau care fixeaza calciul in complexe solubile. Aceste mecanisme de protectie sunt aproape perfecte. Cand urina dene suprasaturata cu substante insolubile deoarece rata de excretie este excesiva si/sau conservarea apei este maxima se formeaza cristale care pot creste si se pot agrega, generand un calcul.


SUPRASATURAREA intr-o solutie aflata la echilibru ce contine cristale de oxalat de calciu, produsul actitatilor chimice ale ionilor de calciu si oxalat se numeste solubilitate de echilibru. Daca se indeparteaza cristalele si se adauga in solutie fie ioni de calciu, fie ioni de oxalat, echilibrul se modifica, insa solutia poate ramane clara; nu se formeaza noi cristale. Aceasta solutie este suprasaturata metasila. Daca se adauga in aceste conditii alte cristale de oxalat de calciu, dimensiunile acestora vor creste. In final, echilibrul solubil atinge o valoare critica la care incepe sa se dezvolte spontan o faza solida. Aceasta valoare se numeste limita superioara a metasilitatii (sau produsul format). Cresterea calculilor in tractul urinar necesita o urina cu un nivel superior celui necesar mentinerii echilibrului solubilitatii. Persistenta unui calcul presupune o valoare medie a actitatii de formare a cristalelor cel putin egala cu cea a solubilitatii. Suprasaturatia excesiva este comuna in formarea calculilor.
Calciul, oxalatul si fosfatul formeaza multe complexe solubile, sile atat intre ele, cat si cu alte substante din urina cum ar fi citratul. Astfel, actitatea ionilor lor liberi este mai scazuta decat concentratia chimica si poate fi masurata doar prin tehnici indirecte. Scaderea cantitatii de liganzi precum citratul poate creste actitatea ionica fara a modifica cantitatea totala de calciu din urina. Suprasaturatia urinara poate fi accentuata prin deshidratare sau prin cresterea excretiei calciului, oxalatului, fosfatului, cistinei sau acidului uric. De asemenea, este important si pH-ul urinei; fosfatul si acidul uric sunt acizi slabi care disociaza cu usurinta la pH-ul urinar fiziologic. Urina alcalina contine mai multi urati si fosfati disociati, favorizand depozitarea uratului hidrogenat de sodiu, brushitului si apatitei. La un pH urinar mai mic de 5,5 predomina cristalele de acid uric (pK 5,47), in timp ce cristalele de fosfat sunt rare. Pe de alta parte, solubilitatea oxalatului de calciu nu este influentata de modificarile pH-ului urinar. Determinarea suprasaturatiei dintr-o proba de urina colectata timp de 24 de ore subestimeaza, probabil, riscul de precipitare. Deshidratarea tranzitorie, variatia pH-ului urinar si cresterea marcata a excretiei postprandiale pot produce valori ale saturatiei situate mult peste medie.
NUCLEATIA Nucleatia omogena in urina suprasaturata cu oxalat de calciu, acesti doi ioni formeaza aglomerari. Majoritatea acestora, daca au dimensiuni reduse, sunt in final dispersate deoarece fortele interne care le tin unite sunt prea slabe pentru a face fata tendintei de miscare dezordonata a ionilor. Aglomerarile de peste 100 de ioni pot ramane insa sile deoarece fortele de atractie echilibreaza pierderile de la suprafata. Daca acestea raman sile, nucleii pot creste la un nivel de suprasaturatie mai mic decat cel necesar pentru producerea lor. Se atinge un punct la care nucleii sili den indeajuns de numerosi pentru a produce o faza solida permanenta.


Nucleatia heterogena Daca in urina suprasaturata apar nuclei preformati ai cristalelor cu structura similara oxalatului de calciu, ionii de calciu si de oxalat din solutie se vor fixa pe suprafata acestora ca si cum s-ar lega de cristalele proprii. Dezvoltarea organizata a unui cristal pe suprafata altuia se numeste crestere epitaxiala, iar insamantarea unei solutii suprasaturate cu nuclei straini se numeste nucleatie heterogena. Cristalele de urat hidrosodic, de acid uric si de hidroxiapatita pot ser drept nuclei heterogeni care permit formarea calculilor de oxalat de calciu, desi concentratia acestuia nu depaseste limita de metasilitate pentru nucleatia omogena.
INHIBITORII FORMARII CRISTALELOR Nucleii sili trebuie sa creasca si sa formeze agregate pentru a produce un calcul cu semnificatie clinica. Urina contine inhibitori potenti ai ambelor procese pentru oxalatul si fosfatul de calciu, dar nu si pentru acidul uric, cistina si strut. Pirofosfatul anorganic este un inhibitor potent, care pare a influenta mai mult cristalele de fosfat de calciu decat pe cele de oxalat de calciu. Alte componente urinare, care par a fi glicoproteine, inhiba dezvoltarea cristalelor de oxalat de calciu. incetinirea dezvoltarii cristalelor creste limita superioara aparenta a metasilitatii, deoarece transformarea aglomerarilor de ioni in nuclei sili este oprita. Consecutiv prezentei acestorInhibitori, este incetinita cresterea cristalelor in urina fata de cea in solutii saline simple si limita superioara a metasilitatii este crescuta. Citratul urinar poate inhiba si dezvoltarea cristalelor sau nucleatia, desi cea mai importanta actitate inhibitorie a citratului se datoreaza scaderii suprasaturatiei urinare prin intermediul formarii complexelor de calciu.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor