mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Nefrolitiaza
Index » Afectiuni ale rinichiului si tractului urinar » Nefrolitiaza
» Acidoza tubulara renala distala

Acidoza tubulara renala distala







Tulburarea in aceasta afectiune pare a fi situata la nivelul nefronului distal care nu poate sili un gradient normal al pH-ului intre sange si urina, determinand producerea unei acidoze hipercloremice. Diagnosticul este sugerat printr-un pH urinar minim mai mare de 5,5 in prezenta acidozei sistemice. Daca exista dubii din cauza ca anomaliile meolice sunt usoare, un test de provocare orala cu 1,9 mmol/kg de NH4C1 nu va scadea pH-ul urinar sub 5,5 la pacientii cu ATR. Hipercalciuria, existenta unei urini alcaline si nivelul scazut de citrat urinar determina suprasaturarea cu acumulare de fosfat de calciu. Se formeaza calculi de fosfat calcic, nefrocal-cinoza este comuna si poate aparea osteomalacie sau rahitism. Afectarea rinichiului este frecventa, rata de filtrare glomerulara diminuand progresiv. Tratamentul cu substante alcaline impiedica aparitia hipercalciuriei si limiteaza aparitia unor noi calculi. Doza uzuala de bicarbonat de sodiu este de 0,5-2 mmoli/kg corp/zi, divizata in 4-6 prize. O alternativa este suplimentarea cu citrat de potasiu administrat in aceleasi doze pe zi, dar necesitand administrarea de doar trei sau patru ori pe zi. in acidoza tubulara renala (ATR) incompleta, acidoza sistemica este absenta, insa pH-ul urinar nu poate fi diminuat sub 5,5 dupa o incarcare cu acid exogen, de exemplu cu clorura de amoniu. ATR incompleta poate aparea la unii pacienti la care se formeaza calculi de oxalat de calciu din cauza hipercalciuriei idiopatice; importanta ATR in producerea calculilor in aceasta situatie nu este clara, tratamentul cu tiazide fiind o alternativa rezonabila. La unii pacienti cu ATR incompleta se formeaza calculi de fosfat de calciu din cauza diminuarii citratului urinar si a existentei unei urini alcaline, tratamentul cel mai bun fiind substantele alcaline, ca si in ATR completa.


Hiperoxaluria Absorbtia crescuta a oxalatului din dieta si producerea oxaluriei (asa-numita oxalurie intestinala) este una dintre consecintele malabsorbtiei lipidelor (modulul 285). Aceasta poate avea multiple cauze cum sunt sindroamele de dismicrobism intestinal, afectiunile cronice ale pancreasului si tractului biliar, bypass-ul jejunoileal folosit in tratamentul obezitatii sau rezectia ileonului in afectiunile inflamatorii ale intestinului. in malabsorbtia lipidelor, calciul din lumenul intestinal este legat de acizii grasi in locul oxalatului, care ramane liber si poate fi absorbit in colon. Prezenta acizilor grasi neabsorbiti si a sarurilor biliare la nivelul colonului poate afecta mucoasa acestuia crescand absorbtia de oxalat. Excesul de oxalat din dieta la pacientii cu functie normala intestinala este o cauza frecventa a cresterii usoare de oxalat urinar, dar rareori la nivelul oxalatului urinar observat la pacientii cu hiperoxalurie enterala. Starea de hiperoxalurie ereditara este o cauza rara de hiperoxalurie severa; pacientii prezinta de obicei calculi de oxalat de calciu recurenti in timpul copilariei. Hiperoxaluria ereditara tip I este transmisa autosomal recesiv si se datoreaza deficitului de enzima peroxizomala alanin-glioxilat aminotranferaza. Tipul II se datoreaza deficitului de D-gliceric dehirogenaza. Intoxicatia cu etilenglicol simetoxifluran poate, de asemenea, cauza productie crescuta de oxalat si hiperoxalurie. Indiferent de cauza, hiperoxaluria poate produce nefropatie tubulointerstitiala (modulul 276) si contribuie la formarea calculilor.



TRATAMENT

Administrarea unei rasini care fixeaza oxalatul - colestiramina in doze de 8-l6 g/zi -, corectia malabsorbtiei lipidelor si o dieta hipolipidica sunt eficiente in oxaluria determinata de cresterea absorbtiei intestinale. O forma alternativa de tratament este administrarea de lactat de calciu, 8-l4 g/zi, acesta precipitand oxalatul in lumenul intestinal. Tratamentul pentru hiperoxaluria ereditara include un aport crescut de lichide, fosfat neutru si piridoxina (25-200 mg/zi). Suplimentarea cu citrat poate avea, de asemenea, unele beneficii. Chiar si cu terapie agresiva, insuficienta renala ireversibila, secundara formarii calculilor recurenti apare frecvent. Transtul segmentar de ficat pentru corectarea deficitului enzimatic combinat cu transtul de rinichi a at succes, fiind utilizat la pacientii cu hiperoxalurie ereditara.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor