Acesti calculi sunt rezultatul unor infectii
urinare bacteriene, de obicei cu Proteus care poseda ureaza, o enzima care degradeaza ureea in NH3 si CO2. NH3 este hidrolizat la NH4+ si creste pH-ul, de obicei la 8-9. CO2 se transforma in H2CO3 si apoi disociaza in CO32~care precipita cu calciul sub forma de CaCO3. NH4+ precipita PO43 si Mg2+ formand MgNH4PO4 (struvit). Rezultatul este un calcul de carbonat de calciu amestecat cu struvit. Struvitul nu se formeaza in
urina in absenta infectiei deoarece concentratia NH4+ este scazuta in urina care este alcalina ca raspuns la stimuli fiziologici. Infectia cronica cu Proteus poate aparea din cauza alterarii drenajului urinar, cateterizarii ureterale sau interntiilor chirurgicale si in special din cauza tratamentului cronic cu antibiotice care poate predomina specia Proteus in tractul urinar.
TRATAMENT
Completa indepartare a calculilor cu sterilizarea in continuare a tractului urinar este tratamentul de electie la pacientii care pot tolera procedurile. Cand
obstructia e prezenta, chirurgia deschisa este un succes in indepartarea calculilor si imbunatatirea functiei renale; totusi, exista o recurenta a calculilor la 25% din pacienti. Irigarea pelvisului renal si caliceai cu hemiacidrin, o solutie care dizolva struvitul, poate reduce recurenta dupa interntia chirurgicala. Procedee mai noi, cum sunt litotritia si nefrolitotomia percutana singure sau in combinatie, au inlocuit in mod extins chirurgia deschisa. Dupa aceste proceduri, rata cazurilor fara calculi a fost de 50-90%. Tratamentul antibiotic este rezervat pentru tratarea infectiilor acute si pentru mentinerea unei urini sterile dupa interntia chirurgicala in speranta prenirii recurentei sau diminuarii dezvoltarii calculilor. Culturile urinare si cele din fragmentele de calculi extirpate chirurgical constituie un ghid in alegerea antibioticului. Mandelatul de metenamina care scade pH-ul urinar si elibereaza formaldehida, poate fi utilizat pentru supresia cronica a infectiei cand calculul este prezent. Pentru pacientii care nu sunt candidati la indepartarea chirurgicala a calculilor, acidul acetohidroxamic, un inhibitor de ureaza, poate fi utilizat. Desi eficient in tratamentul calculilor, acidul acetohidroxamic are multe efecte secundare cum sunt cefaleea, tremorul si tromboflebitele, care-i limiteaza utilizarea. Scaderea pH-ului urinar prin administrarea cronica de NH4C1 poate intarzia cresterea calculilor, dar, de asemenea, poate creste nilul calciului urinar si stimula formarea calculilor de oxalat de calciu.
