Factorii determinanti importanti ai severitatii lezarii glomerulare includ (1) afectiunea primara si sistemele mediatoare secundare care sunt implicate, (2) locul leziunii si (3) modalitatea de debut, extinderea si intensitatea bolii.
AFECTAREA PRIMARA
Glomerulii sunt susceptibili la o rietate de factori inflamatori, meolici, hemodinamici, toxici si infectiosi (elul 273-2). Cea mai mare parte a afectiunilor glomerulare umane este declansata prin atac imun,
diabet zaharat sau hipertensiune. Diverse afectiuni pot induce louri clinicopatologice similare, sugerand suprapunerea marcata a reactiilor moleculare si celulare. De exemplu,
infectiile (de ex.,
faringita streptococica, endocardita bacteriana) si sculitele (de ex., purpura Henoch-Schonlein, poliarterita microscopica) pot declansa fiecare glomerulonefrita acuta proliferati cu sindrom nefritic. In mod similar, bolile meolice (de ex., diabet zaharat) si cele prin depozitare (de ex., amiloidoza) pot induce fiecare glomerulo scleroza cu sindrom nefrotic. Un corolar important este faptul ca agentii farmacologici care inhiba frecvent sistemele mediatoare secundare isi pot dovedi eficienta in tratarea bolilor glomerulare de diverse etiologii ( mai jos).
LOCUL LEZIUNII Consecintele lezarii diferitelor locu-suri glomerulare pot fi prezise cunoscand functia celulelor din mediul local (elul 273-3). Principalele urmari ale leziunii cu aspect endotelial si subendotelial al MBG sunt: (1) recrutarea leucocitelor conducand la glomerulonefrita inflamatorie, (2) perturbarea hemostazei conducand la microangiopatie trom-botica si (3) soconstrictie si contractia celulei mezangiale ducand la
insuficienta renala acuta. Este obisnuit ca unul din aceste fenotipuri sa domine loul clinic al acestor boli specifice. Leziunea mezangiala este, in general, imunologica la origine si, fiind mai localizata, induce deteriorari mai putin dramatice ale filtrarii glomerulare. In mod caracteristic, pacientii se prezinta cu anomalii asimptomatice ale sedimentului urinar si insuficienta renala usoara. Proteinuria domina loul clinic al afectiunii sub forma de aspect subepitelial al MBG si celule epiteliale viscerale. Ca si in lezarea mezangiala, RFG este, frecvent, usor compromisa in aceasta situatie. Manifestarea patologica clasica a lezarii celulei epiteliale parietale este formarea de semilune. Semilunele pot constitui imaginea morfologica dominanta a bolii glomerulare sau se complica cu leziuni proliferative sau membranoase.
MODUL DE DEBUT, INTENSITATEA SI EXTINDEREA LEZIUNII Pentru ilustrarea importantei modului de debut, extinderii si intensitatii leziunii glomerulare este instructiv de at glomerulonefrita postinfectioasa acuta si nefropatia IgA, ultima fiind o boala mai lenta, cu etiologia nedeterminata. Glomerulonefrita postinfectioasa se caracterizeaza prin formarea rapida si extensi a complexelor imune pretutindeni in peretele capilar glomerular, ceea ce provoaca frecvent insuficienta renala acuta cu semne clasice de inflamatie acuta: actirea complementului, recrutarea leucocitelor, eliberarea enzimelor lizozomale, generarea radicalilor liberi si perturbarea tonusului scular si a permeabilitatii. In contrast, nefropatia cu IgA se caracterizeaza prin formarea lenta, dar sustinuta, a complexelor imune limitate considerabil mezangial; actirea mai putin dramatica a complementului si a altor sisteme mediatoare secundare si insuficienta renala progresi in decurs delO-20 ani.
