Glomerulopatiile majore sunt descrise in modulul 274 si modelele morfologice majore ale bolii glomerulare si caracteristicile clinice sunt redate in elul 273-l. Aceste entitati clinicopa-tologice pot fi induse de o varietate de mecanisme diferite patogenetic. Astfel, diagnosticul prompt, tratamentul optim si prognosticul precis constituie un proces in trei pasi care necesita (1) recunoasterea sindromului clinic actual, (2) conturarea modelului morfologic de baza al lezarii glomerulare si (3) elucidarea limitarilor
renale specifice sau a bolii sistemice care declanseaza disfunctia glomerulara.
NOMENCLATURA
Termenii de glomerulonefrita si glomerulopatie sunt in general utilizati unul in locul celuilalt pentru a descrie leziunea glomerulara, desi unii specialisti rezerva primul termen pentru lezarea cu evidentierea inflamatiei, cum ar fi infiltrarea leucocitara, depozitele de
anticorpi si activarea complementului. Bolile glomerulare sunt clasificate ca primare atunci cand procesul patologic se limiteaza la nivelul rinichiului si orice trasaturi sistemice sunt o consecinta directa a disfunctiei glomerulare (de ex.: edem pulmonar, hipertensiune, sindromul uremie). in general, dar nu intotdeauna, termenul primar este sinonim cu idiopatic. Bolile glomerulare sunt clasificate ca secundare cand sunt parte a afectarii multisistemice. in general, acut se refera la lezarea glomerulara aparuta in zile sau saptamani, subacut sau rapid progresiv in saptamani sau cateva luni si cronic in mai multe luni sau ani. Leziunile sunt clasificate ca focale sau difuze cand este afectat un numar mic (50%) din glomeruli. Leziunile sunt denumite segmentare sau globale cand implica o parte sau, respectiv, aproape tot glomerulul. Proliferativ este utilizat pentru a descrie o crestere a numarului celulelor glomerulare, care poate fi determinat de infiltrarea cu leucocite sau proliferarea celulelor glomerulare permanente; proliferarea celulelor glomerulare propriu-zise este clasificata ca intracapilara sau endocapilara cand se refera la celulele endoteliale sau mezangiale si extracapilara cand se refera la celulele din spatiul Bowman. O semiluna este o colectie in forma de jumatate de luna a celulelor din spatiul Bowman, compusa in general din proliferarea celulelor epileliale parietale si infiltrare monocitara. Deoarece glomerulonefrita semilunara este frecvent asociata cu
insuficienta renala ce progreseaza rapid, in saptamani sau luni, termenul clinic de glomerulonefrita rapid progresiva si termenul morfopatologic de glomerulonefrita cu semilunare sunt frecvent folositi unul in locul celuilalt. Descrierea membranoasa este aplicata glomerulonefritei dominata de expansiunea membranei bazale glomerulare (MBG) prin depozite imune. Scleroza se refera la o crestere a cantitatii de material omogen, nefibrilar, extracelular cu acelasi aspect exterior ultrastructural si compozitie clinica ca MBG si matricea mezangiala. Acest proces este distinct defibroza, care implica depozitare de colagen tip I si III si este mai frecvent o consecinta a vindecarii inflamatiei semilunare sau tubulo-interstitiale.
ENTITATI CLINICOPATOLOGICE MAJORE Cele mai multe glomerulopatii sunt clasificate si denumite in raport cu caracteristicile lor morfologice (elul 273-l). Glomerulo-patiile inflamatorii majore sunt glomerulonefritele focal proliferative (denumite mezangial proliferative daca celulele care prolifereaza sunt predominant celule mezangiale), glomerulonefritele proliferative difuze si glomerulonefritele cu semilune. Aceste boli prezinta in mod tipic un sediment urinar "acti", de tip nefritic, caracterizat prin prezenta hematiilor si cilindrilor hematiei, leucocitelor si proteinurie subnefrotica de
