Stadiile polisomno-grafice ale somnului se coreleaza cu schimbarile de comportament in timpul stadiilor si fazelor specifice. Trezirile din
somnul REM sunt asociate cu evocarea visurilor vivace la mai mult de 80% din timp. Credibilitatea evocarii visului creste o data cu fazele de REM tarziu in decursul noptii. Imaginile pot fi redate si dupa intreruperea somnului NREM, desi acestea in mod tipic sunt lipsite de detaliile si de vivacitatea viselor din somnul REM. Incidenta redarii viselor in somnul NREM poate fi crescuta prin privarea selectiva a somnului REM, sugerand ca somnul REM si visul in sine nu sunt legate ineviil. Debutul somnului este asociat cu scaderi marcate ale perceptiei, atat a stimulilor auditivi, cat si a celor vizuali si cu pierderi de constienta. in timpul stadiului 1 de somn, subiectii pot raspunde la semnale auditive sau vizuale slabe, fara "trezire\". Mai mult, stocarea in memorie este inhibata la debutul stadiului 1 NREM si subiectii treziti din acest stadiu neaga, de obicei, faptul ca au adormit. in acelasi timp este posibil a continua efectuarea unor
sarcini motorii de rutina sau familiare, cum ar fi condusul unui automobil, in cursul stadiului intermediar dintre starea de veghe si
somn (stadiul 1 de somn) care adeseori interfera comportamentul starii de veghe la indivizii somnolenti. in timpul unor astfel de deranjamente, durand tipic cateva secunde, dar recunoscand ocazional si persistenta pe durate mai lungi, perceptia vizuala si auditiva sunt atenuate si timpul de reactie este prelungit. Ulterior, individul somnolent poate prezenta amnezia acestui eveniment. Deficitele dramatice de perceptie si cognitive asociate cu deranjamente frecvente, scurte ale stadiului 1 de somn in starea comportamentala de veghe sunt un component major al afectarii performantei psihomotorii observata la cei somnolenti.
CORELATIILE FIZIOLOGICE ALE STADIILOR SI FAZELOR DE SOMN Toate sistemele fiziologice importante sunt influentate de somn. in unele cazuri, schimbarile comportamentale concomitente, cum ar fi pozitia de clinostatism sau inactivitatea, sunt cauze proxime ale functiei fiziologice modificate, dar in majoritatea cazurilor responsabil este somnul in sine. Modificarile activitatii cardiovasculare in timpul somnului includ o scadere a presiunii sanguine si a ritmului cardiac in timpul somnului NREM si in mod deosebit in somnul cu unde lente. in timpul somnului REM, activitatea fazica (miscari bruste ale ochilor) este asociata cu variatii atat ale presiunii sangelui, cat si ale ritmului cardiac, mediate in principal de nervul vag. Pot avea loc, selectiv,
aritmii cardiace in timpul somnului REM. De asemenea, intervin modificari si in functiile respiratorie ( modulul 263). in atie cu starea de veghe relaxata, frecventa respiratorie devine mai constanta in timpul somnului NREM (in special in cel cu unde lente) si a somnului REM tonic si devine foarte neregulata in timpul somnului REM fazic. Ventilatia pe minut scade in timpul somnului NREM disproportionat fata de scaderea ratei meolice la debutul somnului, avand ca rezultat cresterea Pco2. Multipli factori contribuie la aceste modificari respiratorii induse de somn: (1) scaderea diametrului si cresterea consecutiva a rezistentei cailor respiratorii superioare, probabil rezultatul relaxarii asociata somnului, a unui subset de muschi tonic activi ai cailor aeriene superioare carora le lipseste un tip clar de activare respiratorie; (2) modificarea responsivitatii aparatului respirator la stimuli chimici si anume, Pco2 si Po2; (3) pierderea raspunsurilor respiratorii la stimulii de trezire si (4) scaderea ratei meolice. in plus, reflexul de
tuse este atenuat sau absent in timpul somnului. Aceste modificari ale functiei respiratorii pot fi relevante pentru patogeneza apneei obstructive din timpul somnului si pentru sindromul de moarte subita infantila ( modulul 263).
Functiile endocrine se modifica si ele in timpul somnului. Cele mai importante schimbari sunt evidente in parametrii neuroendocrini. Somnul cu unde lente este asociat cu secretia hormonului de crestere, in timp ce somnul in general este asociat cu o secretie sporita de prolactina. Somnul are un efect complex asupra secretiei hormonului luteinizant (LH); in perioada de pubertate, somnul este asociat cu o secretie marita de LH, in timp ce somnul femeii mature inhiba secretia de LH in faza foliculinica incipienta a ciclului menstrual. Debutul somnului (si probabil al somnului cu unde lente) este asociat cu inhibitia hormonului care stimuleaza
tiroida (TSH) si a axei hormon adrenocorticotropic (ACTH) - cortizol, un efect care se suprapune ritmului circadian in cele doua sisteme. Hormonul pineal, melatonina, este secretat predominant noaptea, atat la speciile active ziua, cat si la cele active noaptea, reflectand modularea directa a activitatii pineale de catre pacemaker-ul circadian de la nivelul hipotalamusului anterior ( mai jos).
Secretia de melatonina nu este dependenta de aparitia somnului, persistand si la persoanele care stau treze noaptea. in plus, unele date recente sugereaza ca melatonina exogena poate accentua somnolenta si poate potenta somnul, in special cand este administrata in timpul orelor din zi cand nivelul de melatonina endogena este scazut. Totusi, sunt necesare studii viitoare pentru a verifica si cuantifica proprietatile recunoscute ale melatoninei de promovare a somnului.
Somnul este de asemenea asociat cu alterari ale functiei termoreglatoare. Somnul NREM este asociat cu o atenuare a raspunsurilor termoreglatoare atat la
stresul provocat de caldura, cat si la frig, iar studiile pe animale asupra neuronilor termosenzitivi din hipotalamus arata o reducere dependenta a NREM de punctul termoregulator initial. Somnul REM este asociat cu absenta totala a raspunsului termoreglator, constand efectiin poikilotermie functionala. Cu toate acestea, impactul efectului contrar al acestui esec de termoreglare este estompat de inhibitia somnului REM in cazul temperaturilor ambientale extreme.
