La un individ care are orice forma de obstructie de tract urinar complicata cu o infectie este necesara ameliorarea obstructiei cat mai rapid pentru a preni aparitia sepsisului generalizat si distrugerea renala progresiva. in functie de locul obstructiei, drenajul obtinut prin nefrostomie, uretero-stomie sau cateterizare ureterala, uretrala sau suprapubiana este deseori o metoda temporara satisfacatoare. Pacientului cu infectie acuta de tract urinar si obstructie trebuie sa i se administreze antibiotice corespunzatoare in functie de sensibilitatea in vitro a bacteriilor si de capacitatea de concentrare a agentului antimicrobian in rinichi si in urina. Durata tratamentului poate fi de 3-4 saptamani. Infectiile cronice sau recurente la nilul unui rinichi obstruat cu functie intrinseca alterata pot necesita nefrectomie. Cand nu se evidentiaza o infectie, deseori nu este necesara interntia chirurgicala imediata, chiar si in prezenta unei obstructii complete si a anuriei (datorita posibilitatii de dializare), cel putin pana la normalizarea balantei acidobazice, a nilului hidro-electrolitic si a starii aparatului cardiovascular. Locul obstructiei trebuie silit cat mai curand posibil, partial din cauza posibilitatii aparitiei sepsisului care necesita o interntie urologica rapida. Cura electiva a obstructiei este de obicei recomandata la pacientii cu retentie urinara, infectii recurente de tract urinar, dureri persistente sau pierderea progresiva a functiei renale. Obstructia mecanica poate fi rareori ameliorata prin metode nechirurgicale cum ar fi radioterapia pentru limfomul retroperitoneal. De asemenea,
obstructia functionala secundara cii neurologice poate fi ameliorata prin combinatia intre mictiuni frecnte si medicamente colinergice. -> Abordarea obstructiei secundare litiazei
renale este prezentata in modulul 279.
PROGNOSTIC Prin inlaturarea obstructiei, prognosticul de refacere a functiilor renale depinde in mare parte de existenta unei afectari renale irersibile. Cand obstructia nu este inlaturata, prognosticul afectiunii depinde in special de existenta unei obstructii complete sau incomplete, bilaterale sau unilaterale si de prezenta unei infectii de tract urinar. Obstructia completa asociata cu infectie poate determina distractia totala a rinichiului in cateva zile. La caini, tratarea obstructiei complete dupa 1 sau 2 saptamani determina refacerea ratei de filtrare glomerulara in proportie de 60% si respectiv 30%; dupa 8 saptamani de obstructie, aceasta nu mai apare. Cu toate acestea, in absenta unei do clare de irersibilitate, trebuie facut orice efort pentru decompresie in speranta unei recuperari cel putin partiale a functiei renale. Studiul cu radioizotopi dupa o perioada prelunga de decompresie poate fi utilizat pentru a prezice rersibilitatea functiei renale.