mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Obstructia tractului urinar
Index » Afectiuni ale rinichiului si tractului urinar » Obstructia tractului urinar
» Manifestari clinice

Manifestari clinice







Fiziopatologia si manifestarile clinice ale obstructiei tractului urinar sunt rezumate in elul 280-2. Durerea este simptomul care determina cel mai frecnt prezentarea la medic. Durerea din obstructiile tractului urinar se datoreaza distensiei sistemului colector sau capsulei renale. Seritatea durerii este influentata mai mult de rata cu care se dezvolta distensia decat de gradul acesteia. Obstructia supracala acuta, cum este cea produsa prin inclavarea unui calcul in ureter (modulul 279), se asociaza cu durere sera, chinuitoare, denumita de obicei colica renala. Durerea este relativ constanta si continua, cu mici fluctuatii in intensitate si iradiaza deseori la nilul abdomenului inferior, in testicule sau labii. Cauzele mai insidioase de obstructie, cum ar fi ingustarea cronica a jonctiunii ureteropelvice, pot produce o durere de intensitate mica; durerea poate chiar lipsi cand exista o distractie totala a rinichiului afectat. Durerea in flancuri care survine doar in momentul mictiunii este patognomonica pentru refluxul co-ureteral.


Azotemia apare in obstructiile tractului urinar cand functia excretorie dispare in intregime. Aceasta se poate produce in obstructiile colului cii urinare, in obstructia renala sau ureterala bilaterala sau in afectiunile unilaterale la un pacient cu un singur rinichi functional. Obstructia bilaterala completa trebuie suspectata atunci cand insuficienta renala acuta este asociata cu anurie. Orice pacient cu o insuficienta renala inexplicabila sau cu un istoric de nefrolitiaza, hematurie, diabet zaharat, marire de prostata, interntii chirurgicale la nilul pelvisului, traumatisme sau tumori trebuie evaluat pentru depistarea obstructiei de tract urinar.In situatiile acute, obstructia bilaterala poate determina retentie de sodiu si apa care pot mima azotemia prerenala. PoUuria si nicturia acompaniaza frecnt obstructiile cronice partiale ale tractului urinar si rezulta din alterarea capacitatii renale de concentrare. De obicei nu se amelioreaza la administrarea vasopresinei si, de aceea, este o forma dobandita de diabet insipid nefrogen. Afectarea transportului clorurii de sodiu in portiunea ascendenta a ansei Henle si, la pacientii cu azotemie, diureza osmotica (uree) pe nefron determina scaderea hipertonicitatii medularei si astfel un defect de concentrare. De aceea, obstructia partiala este asociata mai degraba cu cresterea decat cu scaderea excretiei de urina, intr-adevar, fluctuatiile mari ale excretiei urinare la un pacient cu azotemie trebuie intotdeauna sa ridice suspiciunea de obstructie intermitenta sau partiala a tractului urinar. Daca aportul lichidian este inadecvat, pot aparea deshidratarea sera si hipernatremia. in obstructiile situate la nilul sau sub ca urinara exista frecnt dificultate si efort la initierea mictiunii, modificarea jetului urinar, polakiurie si incontinenta (prin preaplin) ( modulul 47).
Alaturi de pierderea capacitatii de concentrare a urinei si de azotemie, in obstructiile bilaterale partiale de tract urinar se produc si alte tulburari ale functiei renale cum sunt acidoza tubulara renala distala dobandita, hiperkalemia sipierderea renala de sare. Aceste alterari ale functiei tubulare sunt deseori acompaniate de afectare renala tubulointerstitiala. Anomaliile morfologice apar timpuriu in cursul obstructiei; initial, interstitiul devine edematos si infiltrat cu celule inflamatorii mononucleare. Daca obstructia persista, interstitiul se fibrozeaza; initial se produc cicatrice si atrofie papilara si medulara, precedand aparitia acestor procese in corticala.
Posibilitatea unei obstructii de tract urinar trebuie intotdeauna luata in considerare la pacientii cu infectie de tract urinar sau cu urolitiaza. Staza urinara favorizeaza cresterea microorganismelor si formarea cristalelor, in special a celor de fosfat amoniaco-magnezian (struvit). Hipertensiunea arteriala este frecnta in obstructia unilaterala acuta si subacuta si este de obicei consecinta cresterii eliberarii de renina de catre rinichiul interesat. Hidronefroza cronica unilaterala sau bilaterala poate determina hipertensiune arteriala sera in prezenta expansiunii volumului lichidelor extracelulare sau a altor afectiuni renale. Policitemia, o complicatie rara in uropatia obstructiva, este probabil secundara cresterii productiei de eritropoietina in rinichiul interesat.
DIAGNOSTIC Un istoric cu dificultati la mictiune, dureri, infectii sau modificari ale volumului urinar este frecnt. Evidentierea distensiei rinichiului sau a cii urinare se face prin palparea si percutia abdomenului. Un tuseu rectal realizat cu atentie poate releva marirea sau nodularitatea prostatei, existenta unui tonus anormal a sfincterului rectal sau o tumora rectala sau pelvina. Penisul trebuie examinat pentru evidentierea unei stenoze de meat sau a fimozei. La femei leziunile vaginale, uterine si rectale responsabile pentru obstructiile de tract urinar sunt de obicei evidentiate la inspectie si palpare.


Analiza urinei si examinarea sedimentului urinar pot evidentia hematurie, piurie si bacteriurie. Deseori sedimentul urinar este normal chiar si atunci cand obstructia determina azotemie marcata si o alterare structurala extinsa. Trebuie efectuata o radiografie abdominala fara substanta de contrast pentru a evalua posibilitatea existentei nefrocalcinozei sau a unui calcul radiologie opac situat la orice nil al sistemului colector urinar. Dupa cum este prezentat in ura 280-l, daca se suspecteaza prezenta obstructiei de tract urinar, trebuie inserat un cateter cal. Daca nu apare diureza, trebuie efectuata o ecografie abdominala pentru a evalua dimensiunile rinichiului si ale cii urinare, ca si conturai pielocaliceal. Ultrasonografia este, in aproximativ 90% din cazuri, specifica si sensibila pentru detectarea hidronefrozei. Rezultate fals poziti se asociaza cu diureza, chisturi renale sau prezenta unui pelvis extrarenal, o varianta congenitala normala. Hidronefroza poate fi absenta la ecografie cand obstructia se asociaza cu contractie de volum, calculi in forma de coarne de cerb sau fibroza retroperitoneala.In unele cazuri, urografia intranoasa poate preciza locul obstructiei. In prezenta obstructiei timpul de aparitie a nefro-gramei este deseori crescut, insa aceasta poate fi mai densa decat este normal datorita incetinirii fluxului de curgere a lichidelor la nilul tubilor care determina cresterea reabsorbtiei apei de catre nefroni si concentratia mai mare a substantei de contrast in interiorul tubilor. Rinichiul afectat de catre un proces obstructiv acut este de obicei usor marit si exista o dilatatie a calicelor, bazinetului si ureterului deasupra obstructiei. Totusi, ureteral nu estetortuos ca in cazul obstructiei cronice. ativ cu nefrograma, urograma poate fi stearsa, in special daca dilatarea bazinetului este marcata, producand dilutia substantei de contrast. Instigatia radiologica trebuie continuata pana la determinarea sediului obstructiei sau pana cand substanta de contrast este excretata. Studiul cu radioizotopi evidentiaza mai putine detalii anatomice decat urografia intranoasa si, la fel ca urograma, are o valoare limitata atunci cand functia renala este foarte afectata. Cu toate acestea, aceste studii sunt sensibile in evidentierea obstructiei si pot inlocui pielografia la unii pacienti cu risc crescut de reactii adrse la administrarea intranoasa de substanta de contrast.

Pentru a facilita vizualizarea unei leziuni suspecte la nilul ureterului sau bazinetului trebuie incercata efectuarea unei urografii retrograde sau anterograde. Aceste instigatii pot fi preferabile pielografiei intranoase la pacientii cu azotemie la care alterarea functiei excretorii impiedica vizualizarea adecvata a sistemului colector. Mai mult, urografia intranoasa are riscul de a induce insuficienta renala prin substanta de contrast la pacientii cu insuficienta renala moderata, diabet zaharat si mielom multiplu, in special cand se efectueaza in conditii de deshidratare. Abordarea retrograda implica cateteri-zarea ureterului interesat sub control cistoscopic, in timp ce tehnica anterograda necesita amplasarea unui cateter in bazinet prin introducerea percutana a unui ac sub ghidaj ecografic sau radiologie. Desi abordarea anterograda are avantajul suplimentar de a asigura decompresia imediata a unei leziuni obstructi unilaterale, multi urologi incearca intai o abordare retrograda si recurg la metoda mentionata doar atunci cand incercarea de cateterizare retrograda este nereusita sau cand cistoscopia sau anestezia generala sunt contraindicate. Pacientii la care se suspecteaza o obstructie ureteropelvina intermitenta (functionala sau mecanica) trebuie evaluati radiologie in timpul crizei dureroase deoarece in timpul perioadelor asimptomatice se intalnesc frecnt pielograme normale. Hidratarea ajuta deseori la provocarea unui atac simptomatic. Cistoureterografia mictionala are o mare valoare in diagnosticarea refluxului coureteral si a obstructiilor de col cal sau de uretra. La pacientii cu obstructii la nilul sau sub ca urinara se produce ingrosarea, trabecularea si aparitia dirticulilor la nilul peretilor cii urinare. Filmele postmictionale evidentiaza existenta de urina reziduala. Daca aceste studii radiologice nu aduc informatii adecvate pentru diagnosticare, vizualizarea endoscopica de catre un urolog permite deseori identificarea certa a leziunilor ce intereseaza uretra, prostata, ca urinara si orificiile ureterale.
Tomografia computerizata este folositoare in diagnosticul cauzelor specifice intraabdominale si retroperitoneale de obstructie, insa este mai putin practica utilizarea sa drept instigatie initiala pentru silirea prezentei obstructiei. Rezonanta magnetica nucleara poate fi folositoare in identificarea cauzelor obstructi specifice.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor