Poale ca unii se vor mira. Sau poate ca altii chiar vor protesta Dar opinia marii majoritati a medicilor si pedagogilor este ca, incepand chiar de la 3-4 ani. copilul devine apl pentru a primi unele informari, desigur corcspunzaloarc cu rsta si cu capacitatea Iui de intelegere.
Varsta prescolara. intre 3 si 6 ani, este intr-ader si rsta primelor intrebari. Copilul este curios sa stie. doreste sa inteleaga tot ceea ce vede si aude. El urmareste atent infatisarea, gesturile, particularitatile persoanelor din jur. Deoarece la rsta Iui a ajuns sa poata comunica destul de bine cu cei din jurul sau prin vorbire, copilul ii intreaba mereu pe cei mari: ce e asta?". Cate o fetita cere sa fie lamurita de ce fratiorul ei are o alta conformatie intr-o anumita parte a corpului. Raspunzand copilului la nivelul puterii sale de intelegere, parintii vor -contribui la dezvoltarea lui mintala multilaterala, la mentinerea echilibrului sau psihic.
Desigur ca nu e prea usor de raspuns la toate intrebarile copilului Ar fi insa o mare greseala sa se lase uncie intrebari fara raspuns, sub pretextul ca ar fi ..jenante". O astfel de situatie s-ar putea intampla cand curiozitatea copilului se refera la modul venirii lui pe lume.
Dar prescolarul nu se limiteaza la raspunsurile pe care le primeste din partea parintilor sau a altor persoane adulte. la chestiunile care il intereseaza.
El cauta sa examineze singur si in mod direct obiectele si fenomenele care i-au starnit curiozitatea. incearca sa descopere cauzele, legaturile dintre fenomene. Orice parinte care se ocupa de educatia copilului sau trebui sa satisfaca aceasta curiozitate fireasca si indreptatita a copilului, explicandu-i, pe intelesul lui, tot ceea ce poate fi explicat.
Sa nu intelegem insa gresit aceasta curiozitate. Copilul se intereseaza de anumite aspecte elementare de anatomie si fiziologie a organelor sexuale, de numele si structura acestor organe, cu aceeasi curiozitate cu care vrea sa afle despre alte fenomene ale organismului sau si ale naturii inconjuratoare. Interesul sexual" al copilului face parte din setea de a afla. Copilul mic nu are inca sentimentul rusinii, al jenei: el intreaba despre problemele sexuale cu aceeasi naivitate si candoare ca si despre oricare altele.Intrebarile copilului pot sa dea loc cu usurinta la o situatie de nedorit, daca parintii nu reactioneaza cu raspunderea necesara la acest deranj". Unii parinti le pot considera incomode sub doua aspecte: mai intai, pentru ca n-au rabdare sa fie supusi in general la intrebari (uf, copilul asta toata ziua intreaba"), ceea ce este oricand profund regreil: in al doilea rand, pentru ca se simt in dificultate, nestiind ce si mai ales cum sa raspunda unui copil atat de mic. Si atunci, ei cauta refugiul in una dintre cele patru riante enumerate mai jos:
a) Interdictia. La intrebarea copilului vine numaidecat o riposta energica si aspra, in diferiti termeni care in ansamblul lor vor sa spuna ca nu se cuvine ca un copil ' si mai ales un copil cuminte! ' sa vorbeasca despre lucruri intr-atat de murdare, de rusinoase.
b) Tacerea. in aceasta rianta, parintele simuleaza pur si simplu ca n-a auzit intrebarea, pentru ca subit sa-si aduca aminte ca are ce urgent de facut si sa dispara din fata copilului.
c) Amanarea raspunsului. Aici se procedeaza cu duhul blandetii", dar nu mai putin gresit, spunandu-i-se copilului ca inca n-ar fi sosit vremea sa discute despre astfel de lucruri, pe care deocamdata e prea mic ca sa le inteleaga. ,Xasa, puisor, o sa ai destul timp sa afli despre ele cand te faci mai mare"
d) Minciuna. Principiul pedagogic omnilabil potrivit caruia nu se recomanda a-i deforma copilului realitatea isi afirma cu deosebire insemnatatea in acest domeniu. Aceasta, ca sa nu mai pomenim de ridicolul in care pot nimeri unii parinti cand copilul a ajuns mult mai repede decat ar fi banuit ei sa nu mai creada in povestea cu barza.
Cele patru riante amintite devin, de fapt, una singura daca ne referim la efectele lor:
' Ridica o bariera intre parinti si copilul lor, adica intr-o mica lume in care n-are voie sa existe nici un fel de bariera.
' Departe de a linisti curiozitatea copilului, o stimuleaza, imbracand obiectul intrebarii in mantia atragatoare a lucrului secret, misterios. Prin urmare, echileaza cu trimiterea copilului spre alte surse, incompetente, care sa-i furnizeze raspunsul ravnit.
' Defavorizeaza sanatatea mintala a copilului. Descoperind pe neasteptate aspecte care i s-au ascuns sau i-au fost prezentate fals, deformat, copilul poate suferi un aderat soc nervos, o trauma afecti, care sa deterioreze serios relatiile parinti-copii.
