Stimularea multisenzoriala urmareste sa ofere copilului prin diferite jocuri si exercitii un context de situatii in care sasi poata antrena capacitatile care-l ajuta sa se dezvolte pe psihic. De aceea, cand vorbim despre stimularea multisenzoriala ne gandim la o influentare complexa, prin exercitii in mai multe domenii: zual, auditiv, perceptiv, verbal, toate avand ecou pozitiv in manifestarile afective si sociale ale copilasului.
Cum am spus deja, diferite zone ale creierului se maturizeaza doar in anumite perioade, prevazute genetic. Acestea sunt perioade propice (critice), in care sunt realizabile anumite functii, anumite \"invatari\". Daca aceste conexiuni nu se produc in intervalul de timp presilit, este putin probabil sau exclus ca ele sa se produca mai tarziu.
Pe de alta parte sinapsele au o capacitate crescuta de formare in perioada copilariei. La varsta mica exista posibilitatea reantrenarii unor portiuni extinse din scoarta cerebrala (M.Jager J.Lebur, 1995). Faptul ca un copil are eventual o disabilitate, o intarziere a dezvoltarii intr-o anumita printa, ( pe motor, perceptiv sau altfel), trebuie pus in balanta cu posibilitatile de a-l ajuta pe psihologic, respectiv oferindu-i un mediu, niste stimuli care sa-i sustina, sa-i stimuleze dezvoltarea potrit nevoilor sale specifice.
Este fascinant de observat cum se intrepatrund domeniile functionale, cum stimulind de exemplu dezvoltarea auzului la un copil intervenim asupra reactiilor sale emotionale, care la randul lor imbunatatesc inteligenta, capacitatea de cunoastere. Cercetarile au dovedit recent ca dezvoltarea copiilor sanatosi are la baza aceleasi procese ca si dezvoltarea copiilor cu anumite deficiente (Anastasiow 1990).
Succesiunea fazelor dezvoltarii unui copil este continua pana la maturizare, nu se intrerupe, ceea ce asigura posibilitatea recuperarii unor defecte. Astfel, daca anumite aspecte ale unui parametru (de exemplu in perceptie: coordonarea ochi-mana) au ramas in urma la un moment dat, ajunge sa fie recuperat, \"din mers\" prin exercitii de stimulare adecvata in fazele urmatoare de dezvoltare.
De obicei copilul \"semnaleaza\" momentele cand este pregatit pentru a fi stimulat. Sunt momentele in care observam cum atentia lui creste. Parca s-ar stradui sa invete ceva nou. Momentele in care au loc aceste eforturi, sunt cele mai bune pentru a interveni, pentru a-l ajuta sa-si continuie straduinta. incepand chiar atunci un exercitiu de stimulare vom observa cum interesul copilului, bucuria, atentia lui cresc si mai mult. La copin care au anumite intarzieri in dezvoltare, este indicat sa intervenim delicat, in ritm mai lent, oferindu-le situatii de joc potrite cu abilitatile si disabilitatile pe care le au.
