Bazele macrobioticii - stiinta unei alimentatii intelepte - au fost puse de catre medicul japonez George Oshava, in urma studierii principiilor medicinei traditionale chinezesti si indiene.
Dietoterapia inntata de dr. G. Oshava are ca punct de inspiratie hrana utilizata in manastirile japoneze, si el scoate in evidenta faptul ca toate marile religii ale lumii considera esentiala consumarea alimentelor cat mai aproape de starea lor naturala, aceasta conducand nu numai la o buna sanatate fizica, dar si la o armonie psihica si mentala.
Termenul macrobiotica" provine din cuvintele grecesti macros - mare si bios - viata. La baza acestei terapii a stat convingerea conform careia omul este o parte a mediului si a cosmosului, iar sanatatea lui este conditionata de modul de receptare a lumii si de relatiile cu mediul inconjurator.
Macrobiotica utilizeaza o dieta specifica, in cadrul careia se atribuie calitati deosebite unor alimente ca orezul, algele si pestele cu carnea alba, indicate in general in toate afectiunile. De asemenea, se folosesc proprietatile unor categorii de alimente ce echilibreaza energiile Yin si Yang si duc la vindecarea starilor patogene. Macro-biotica imparte toate tipurile de alimente in Yin (orez, fructe, legume, lapte, miere) si Yang (carne, oua, branza, peste, produse marine), dupa caracteristicile de baza ale fiecaruia si dupa o serie de factori care se refera la conditiile de dezvoltare.
Macrobiotica porneste de la principiile filozofiei orientale si reprezinta aplicarea in viata de toate zilele a unor conceptii chi de peste 5.000 de ani, care arata calea fericirii printr-o alimentatie sanatoasa".
Teoria macrobiotica tine cont de puritatea alimentelor si de valoarea lor energetica, in concordanta cu cele doua principii polar opuse Yin si Yang, recomandand mentinerea echilibrului intre diferite diete, pentru pastrarea armoniei intregului organism.
Trasatura esentiala a macrobioticii contemporane este legatura indestructibila dintre conditia mora
la si cea fizica a omului. Astfel, macrobiotica nu se refera exclusiv la faptul ca omul trebuie sa traiasca mult, ci trebuie ca intreaga sa viata sa fie activa, interesanta, si nu numai tineretea. In cercurile de cultura din Extremul Orient, dupa ce o data cu inaintarea in varsta obligatiile vietii de familie devin mai putin importante, incepe adesea o viata spirituala si creatoare. Macrobioticienii considera ca anii de maturitate si cei care urmeaza ar trebui sa devina o perioada de trairi cat mai intense si de cautari, o mare antura spirituala.
