NIACINA (PELAGRA) Biochimie Niacina este denumirea generica pentru acidul nicotinic (acid piridin-3-carboxilic) si derivatii care exercita activitate identica acestuia (ura 79-l). intr-un anume sens, niacina nu este o vitamina, ea putandu-se sintetiza in organism din triptofan (la om, din 60 mg in triptofanul dietetic rezulta 1 mg niacina). in consecinta, o
dieta adecvata trebuie sa ia in calcul atat triptofanul, cat si niacina. Multe alimente, mai ales cerealele, contin forme legate de niacina, aceasta nefiind disponibila pentru nutritie.
Vitamina este rapid absorbita din
intestin prin mecanisme de transport acti si pasi. Capacitatea de absorbtie a niacinei este de 3-4 g/zi (la om). Aproximativ o cincime este decarboxilata pana la acid nicotinuric, iar restul este excretata prin
urina sub forma de produsi metilati, mai ales N-metilnicotinamida (NMN) si N-metil-2-piridona-5-carboxamida.
Mecanism de actiune Niacina este o componenta esentiala a nicotinamid-adenin-dinucleotidului (NAD) si nicotinamid-adenin-dinucleotid fosfatului (NADP), coenzime pentru multe reactii redox.
Necesar Necesarul si ratia zilnica recomandata pentru niacina si triptofan sunt prezentate in elul 71 -l. Spre deo sebire de alte vitamine, necesarul de niacina nu pare sa creasca in timpul sarcinii.
Depletie experimentala Dupa instituirea unei
diete fara niacina si triptofan, excretia urinara a meolitilor niacinei atinge valori minime (< 1,5 mg/zi) dupa 1-2 luni. Deficienta se manifesta clinic imediat dupa aceea si consta in dermatita, glosita, stomatita, diaree, proctita,
depresie mentala,
durere abdominala, vaginita, disfagie si amenoree, manifestari similare cu cele din pelagra.
Deficit clinic Pelagra a fost in trecut o boala endemica in America de Sud si in multe alte regiuni ale globului. Afectarea endemica este de obicei asociata cu consumul crescut de porumb si mei; ea se poate vindeca prin administrare de niacina; totusi, faptul ca populatii mari isi asigura hrana printr-o dieta in care
porumbul este alimentul principal, dar nu prezinta pelagra endemica, sugereaza ca relatia dintre aceasta si consumul de porumb nu este liniara. Echivalentul niacinic (niacina disponibila si triptofanul) al porumbului, desi redus, nu este mai scazut decat al altor cereale care nu sunt asociate cu pelagra endemica. in consecinta, conceptul referitor lapato-geneza pelagrei a evoluat de la rolul unei deficiente vitaminice pure sau al unei deficiente mixte de triptofan si niacina disponibila spre o etiologie mult mai complicata. Afectiunea se poate datora unui dezechilibru in continutul de aminoacizi al dietei sau unei stari carentiale complexe. Macinarea porumbului influenteaza biodisponibilitatea niacinei in cereale. Prepararea hranei in America Latina implica tratarea porumbului cu substante alcaline, acest procedeu ajutand probabil la hidroliza acidului nicotinic legat si la inactivarea toxinelor acumulate in grauntele contaminate cu mucegaiuri. Degerminarea cerealelor in timpul macinarii, practicata in Statele Unite, este posibil sa inhibe eliberarea niacinei legate. Efectul acestor tratamente ar putea fi prenirea, respectiv predispunerea, la aparitia pelagrei, atunci cand porumbul este un element major al dietei.
Oricare ar fi cauza, pelagra endemica a disparut concomitent cu imbunatatirea nilului educatiei nutritionale si cu folosirea pe scara larga a suplimentarii cerealelor cu niacina, dar tot mai apare sub forma endemica, de exemplu printre refugiati. Pelagra este o manifestare rara a doua modificari ale meolismului triptofanului, sindromul carcinoid - in care pana la 60% din triptofan este caolizat pe o cale meolica, de obicei minora (modulul 93) - si boala Hartnup (modulul 349), o afectiune ereditara in care mai multi aminoacizi, inclusiv triptofanul, sunt absorbiti in cantitate redusa din alimentele ingerate. in ambele cazuri, pelagra se datoreaza scaderii disponibilitatii echivalentilor niacinei si se poate vindeca prin administrarea unor mari cantitati de niacina.
Pelagra este o boala cronica emacianta, asociata tipic cu dermatita,
dementa si diaree. Dermatita este bilaterala, simetrica, apare in zonele expuse luminii solare, fiind fotosensibila. Semnele psihice sunt pronuntate: fatigabilitatea,
insomnia si apatia pot preceda dezvoltarea unei encefalopatii caracterizate prin confuzie, dezorientare, halucinatii, pierderea memoriei si in cele din urma psihoza organica. Coexistenta altor deficite vitaminice poate produce parestezii si polinevrite. Cand este prezenta,
diareea rezulta prin generalizarea inflamatiei la nilul mucoaselor; alte anomalii ale mucoaselor includ aclorhidria, glosita, stomatita si vaginita. Leziunile cutanate sunt caracterizate prin hiperkeratoza, hiperpigmentare, descuamare. Evolutia este progresiva, timp de mai multi ani, decesul surnind de obicei secundar complicatiilor. Relatia dintre functiile de coenzime ale NAD si NADP si simptome nu a fost precizata. Tulburarile psihice din pelagra se pot datora scaderii conrsiei triptofanului in serotonina.
Nu exista un test diagnostic specific, acesta bazandu-se pe suspiciunea clinica si pe raspunsul pozitiv la terapia substitutiva. Dupa cum se poate deduce, excretia urinara a meolitilor acidului nicotinic si ai triptofanului este scazuta, dar nu mai mult decat la pacientii cu malnutritie generala. Nilul plasmatic al triptofanului si NAD, NADP eritrocitar sunt, de asemenea, scazute.
Administrarea de mici cantitati de niacina (10 mg/zi), concomitent cu o cantitate suficienta de triptofan pronita din dieta este de ajuns pentru a se produce vindecarea pelagrei endemice. Cantitati mari de niacina (40-200 mg/zi) pot fi necesare in boala Hartnup si in sindromul carcinoid.
TIAMINA (BERIBERI) Biochimie Tiamina contine fragmente de pirimidina si tiazol unite printr-o punte metilen (ura 79-l). Vitamina este sintetizata de o multitudine de te si microorganisme, dar nu si de animale. Totusi, sobolanii si porumbeii hraniti cu o dieta fara tiamina pot sa nu faca boala daca primesc cantitati mari de fragmente de pirimidina si tiazol, ceea ce sugereaza existenta unei oarecare abilitati de a cupla cele doua subunitati. Cantitati reduse sunt sintetizate in tractul gastrointestinal de catre flora microbiana. Tiamina se absoarbe atat prin transport activ, cat si prin difuzare pasiva. Capacitatea de absorbtie intestinala la om este de 5 mg/zi. Aproximativ 25-30 mg sunt depozitate, 80% sub forma de tiamina difosfat (pirofosfat), 10% ca tiamina trifosfat, iar restul ca tiamina monofosf at. Cantitati mari se gasesc in muschiul
scheletic, inima, ficat, rinichi, creier. Tiamina este inactivata prin separare in cele doua componente de catre un numar de en-zime (tiaminaze). Unii meoliti sunt excretati urinar, in principal insasi tiamina (secretie tubu-lara), un derivat acetilat si derivatii acetatului de tiazol si pirimidin carbo-xilatului.
Mecanism de actiune Tiamindifosfatul actioneaza ca o coenzima in reactii care cliaza legaturi carbon-carbon - decarboxidarea oxidativa a a-cetoacizilor (piruvat si a-cetoglutarat) si a ceto analogilor leucinei, iso-leucinei si valinei si reactiile de transcetolare in ciclul pentozofosfatilor. Multe manifestari ale deficitului de tiamina sunt rezultatul inhibarii acestor reactii enzimatice si/sau acumularii de meoliti proximali. in afara functiei sale in meolismul general, tiamina poate juca un rol specific la nil neuronal; tiamina si esterii sai sunt prezenti in membrana axonica si stimularea electrica a nervilor produce hidroliza si eliberarea tiamindi-fosfatului si trifosfatului. Necesar Ratia zilnica recomandata este prezentata in elul 72-l. Vitamina este larg raspandita in alimente si lipseste din uleiuri, lipide, amidon de tapioca, zahar rafinat. In produse getale se afla in majoritate sub forma de tiamina.
Inlisul extern al grauntelor de cereale este foarte bogat in vitamina; de aici se deduce faptul ca orezul decorticat sau macinat este o sursa saraca. In tesutul animal, tiamina este prezenta mai ales sub forma fosfoesterilor. Acestia se defos-forileaza sub actiunea fosfatazelor intestinale si doar forma libera a vitaminei este absorbita. Pierderi considerabile se produc daca hrana se prepara la temperaturi de peste 100°C.
Mai multi factori influenteaza absorbtia si meolismul vitaminei (si altereaza necesitatile zilnice). Unul dintre acestia este prezenta tiaminazelor in alimente ca pestele proaspat, scoici, creti, moluste, in unele tesuturi animale crude si in microorganismele din colon. Al doilea este modificarea necesarului zilnic: cand lipidele constituie o parte importanta a dietei necesarul scade, iar cand cresc glucidele in alimentatie, creste si nevoia de tiamina. Sarcina, lactatia, tireotoxicoza si febra cresc nevoile vitaminice. Pierderi mari de tiamina pot surni in cursul terapiei cu diuretice, hemodializei, dializei peritoneale si diareei. Absorbtia este afectata in stari de malabsorbtie, alcoolism, malnutritie cronica si deficit de folati.
