Multe leziuni ale maduvei spinarii sunt datorate fenomenelor secundare din minutele si orele de dupa producerea traumatismului. Chiar atunci cand o mielopatie transversa completa este evidenta imediat dupa impact, unele
tulburari secundare sunt eviile, iar leziunea rezultanta poate fi reversibila. Leziunile imediate produc
hemoragiile digestive inferioare" class="alin2">hemoragii pericapilare care conflueaza si se maresc, in special in substanta cenusie. Infarctul substantei cenusii si
edemul timpuriu al substantei albe sunt evidente in interiorul unui interl de 4 ore dupa leziunile experimentale cu corpuri necontondente. La opt ore dupa traumatism, exista un infarct global la nivelul leziunii si numai din acest moment necroza substantei albe si paralizia de sub nivelul leziunii devin ireversibile. Necroza si hemoragiile centrale se extind si ocupa unul sau doua niveluri deasupra si sub punctul principal de impact. Glioza din aceste regiuni se produce in ariile necrozate dupa mai multe luni si poate produce un sindrom siringomielic progresiv.
Fazele timpurii ale leziunilor sunt asociate cu o reducere a fluxului sanguin regional datorita leziunii directe a capilarelor si unei ischemii secundare mai prelungite.
Un numar de interventii incluzand administrarea antagonistilor opiacei, a hormonului de eliberare a tirotropinei, refrigeratia locala a maduvei, perfuziile cu dextran, blocajul adrenergic si administrarea de oxigen hiperbar sunt de o utilitate clinica neclara. Un studiu randomizat a aratat efectul benefic al dozelor mari de metilprednisolon administrate in interlul primelor 8 ore dupa traumatism. Acest efect poate fi rezultatul mai degraba al inhibarii peroxidarii lipidelor, decat al actiunii antiinflamatorii directe. Factorul critic pentru recuperarea functionala este timpul scurs de la producerea traumatismului pana la instituirea oricarei terapii. Distrugerea axonala completa datorita actiunii directe a traumatismului sau datorita fenomenelor secundare exclude recuperarea.
