REFLUXUL VEZICOURETERAL ( si modulele 131 si 280) Cand functia jonctiunii co-ureterale este afectata,
urina poate reflua in uretere datorita presiunii intrave-zicale crescute care apare in timpul mictiunii. Din punct de vedere clinic, refluxul este detectat frecvent pe radiografii mictionale si postmictionale obtinute in timpul urografiei intravenoase, desi pentru un diagnostic definitiv poate fi necesara cistouretrografia mictionala. Infectiile de la nivelul cii
urinare pot migra ascendent prin tractul urinar spre rinichi datorita sfinctereloruretero-cale incompetente. De aceea, nu este surprinzator faptul ca refluxul este frecvent descoperit la pacienti cu infectii urinare acute si/sau cronice. Pe masura agravarii refluxului, caracterizata prin dilatarea ureterelor si bazinetelor renale, apare frecvent o afectare renala progresiva si, desi poate fi prezenta simultan o infectie activa, nu se stie sigur daca infectia este absolut necesara pentru aparitia rinichiului cicatriceal din nefropatia de reflux. Protenuria importanta este prezenta adesea si leziuni glomerulare similare celor din glomeruloscleroza focala idiopatica sunt gasite frecvent (modulul 274), aceste leziuni asociindu-se modificarilor de boala tubulointerstitiala cronica. Corectarea chirurgicala a refluxului este necesara de obicei doar in cazurile de reflux sever, deoarece afectarea renala este corelata cu gradul refluxului. Evident, daca exista deja o glomeruloscleroza extensiva, corectia urologica nu mai este recomandata.
NEFRITA DE IRADIERE
Ne putem astepta sa survina o disfunctie renala daca este efectuata o iradiere cu raze X in doze de 23 Gy (2300 rad) sau mai mult la nivelul ambilor rinichi pe durata a 5 saptamani sau mai putin. Examinarea histologica a rinichilor evidentiaza glomeruli hialinizati, tubi atrofiei, fibroza interstitiala extensiva si hialinizarea mediei arteriolelor renale. Se crede ca ischemia renala indusa de radiatii ar fi principalul factor patogen responsabil de leziunea tubulointerstitiala care se poate sa nu fie evidenta clinic timp de cateva luni dupa oprirea iradierii. Manifestarile nefritei acute de iradiere includ azotemie rapid progresiva,
hipertensiune moderata pana la maligna,
anemie si proteinurie care poate atinge proportii nefrotice. Mai mult de 50% din pacienti elueaza spre
insuficienta renala cronica. O forma mai insidioasa este caracterizata de progresiunea mai lenta a azotemiei, anemiei si sindromului nefrotic. Hipertensiunea maligna se poate produce in urma iradierii
renale unilaterale si se solutioneaza prin nefrectomie ipsilaterala. Nefrita de iradiere practic a disparut datorita constientizarii patogenezei sale de catre radioterapeuti.
