Multa vreme radioterapia externa a fost larg folosita in tratamentul cancerului orian, dar eluarea rezultatelor este aproape imposibila datorita diferentelor mari existente intre seriile raportate, campurile iradiate si doze. Din aceasta cauza eficacitatea tratamentului nu poate fi demonstrata. Mai mult, nevoia de a iradia intreaga arie abdominala in aceeasi sedinta, cere reducerea dozelor din cauza tolerantei limitate a rinichilor, ficatului, maduvei osoase si
intestinului subtire la iradiere.In aceeasi situatie se afla si iradierea prin administrarea izotopilor radioactivi intraperitoneal.
TERAPIA HORMONALA
Se recomanda si se limiteaza la pacientele la care boala persista in timpul chimioterapiei sau recidiveaza rapid dupa tratamentul cu deriti de platinium sau taxani 4.
Administrarea de tamoxifen la astfel de cazuri a demonstart o rata de raspuns ce riaza intre 0-27%. Este bine ca tratamentul sa inceapa atunci cand in urmarirea cazurilor apare o crestere progresi a titrului de CA-l25 inainte de aparitia clinica a tumorii.
TERAPIA GENETICA
Se bazeaza pe creerea unei chimiosensibilitati in asa zisele "gene sinucigase\". Aceste gene se obtin prin introducerea complexului virus
herpes simplex timidin kinaza (HSV-TK) intr-o celula tu-morala. Moleculele astfel create se "lanseaza\" intr-un accentuat proces de diviziune celulara. Celulele devin astfel sensibile la administrarea sistemica de gaucicloviv, un agent necunoscut de celulele neinfestate. Freeman si colab. 1993 (cit. 4) a demonstrat in vitro ca celulele HSV-TK pozitive expuse la glaucicloviv devin killer pentru celulele tumo-rale HSV-TK negative. Mecanismul este, inca necunoscut dar efectul a putut fi reprodus in vivo. Aplicarea acestui asa numit "bystander efect\" a fost efectuata la pacientii cu cancer orian de Freeman in 1992.
IMUNOTERAPIAIn prezent s-a trecut de la imunoterapia sistemica, nespecifica, cu Corinebacterium Parvum sau BCG, la imunoterapie intraperitoneala cu
anticorpi monoclonali de radioizotopi cum ar fi Ytrium 90 (90 y).
Prin "imunoterapia adapti\", se incearca potentarea raspunsului imun specific al tumorii, ca fiind un scop central al terapiei biologice in cancer. Mecanismele potentate care intervin in efectul anti-tumoral includ actirea limfokinelor killer (LAK) celulare, favorizarea actiunii citotoxice a T-lympho-citelor antitumorale si inducerea secundara a altor citokine cum ar fi factorul alpha de necroza (TNF-alpha) sau gama interferonul. in cancerul orian Steis 1990 si Stewart 1990 (cit. 14) au comunicat o rata de raspuns complet si partial de circa 20%.
