Un numar de afectiuni extraintestinale pot duce la indigestie. O astfel de
indigestie poate fi importanta in
insuficienta cardiaca congesti,
tuberculoza pulmonara, boala neoplazica si uremie. De asemenea, o rietate de medicamente cum ar fi aspirina, agentii antiinflamatori nesteroidieni si glucocorticoizii pot cauza indigestia datorita proprietatilor lor ulcerogene.
-----------------Abordarea pacientului -----------------
Indigestia reprezinta o problema diagnostica provocatoare si dificila, din cauza naturii ei nespecifice. Este necesar sa se obtina o descriere clara si detaliata a simptomelor specifice, in special definitia pacientului pentru termenul de indigestie. Natura suferintei, frecventa si orarul aparitiei, relatia ei cu mesele si circumstantele speciale care conduc la exacerbarea sau ameliorarea ei trebuie solicitate. Simptomele intestinale asociate, ca
greata si rsaturile, obiceiuri intestinale anormale, diareea, steatoreea si melena vor fi cautate si trebuie efectuata o eluare a starii de nutritie, apetitului si modificarilor ponderale. Un istoric atent trebuie sa includa de asemenea o eluare a starii generale de sanatate a pacientului, incluzand posibila prezenta a tulburarilor extraintestinale care pot produce indigestie. Un istoric atent al dietei este esential si a cere pacientului sa tina evidenta alimentelor ingerate se poate dovedi revelator. Similar, medicatia pacientului trebuie rezuta, in special pentru agentii care pot incetini tranzitul intestinal, cum sunt narcoticele, anticolinergicele si antagonistii de calciu. Factorii psihologici pot juca un rol etiologic si contributiv si prezenta anxietatii, simptomelor depresive sau isteriei trebuie remarcata.
Examenul fizic rareori sileste diagnosticul specific, dar poate fi util in detectarea afectiunilor in alte sisteme organice care pot afecta functia intestinala (spre exemplu, insuficienta cardiaca congesti). Trebuie urmarite aspectul scaunelor si
hemoragiile oculte.
Daca sunt indicate investigatii diagnostice suplimentare, acestea depind de natura specifica a acuzelor pacientului si de rsta lui (tinand cont ca probabilitatea malignitatii gastrointestinale este mai mare la pacientii mai in rsta). Durerea abdominala poate fi eluata prin investigatii radio-logice si imagistice ale esofagului, stomacului,
intestinului subtire, colonului, pancreasului si cailor biliare. Esofago-gastroscopia, colangiopancreatografia endoscopica, sigmoido-scopia sau colonoscopia pot fi luate in considerare, in functie de simptomele specifice. Pe de alta parte, la pacientii sub 40 de ani cu
durere epigastrica tipica ulcerului peptic, investigatiile diagnostice de rutina au mica posibilitate sa detecteze boli grave (cum ar fi carcinomul gastric) si de fapt sunt adesea negative; optiuni suplimentare la astfel de pacienti includ testarea serologica pentru H. pylori si tratamentul empiric cu "tripla terapie\" (un compus cu bismut si doua antibiotice) la persoanele care sunt seropozitive sau o incercare empirica cu antiacide, medicamente blocante de H2-receptori sau sucralfat ( modulul 284). in contrast cu
ulcerul peptic, dispepsia nonulceroasa se amelioreaza inconsistent in urma antiacidelor si altor tratamente antiul-ceroase standard. Esofagogastroscopia poate fi rezerta pacientilor cu simptome care persista in ciuda terapiei sau care reapar curand dupa intreruperea terapiei. Oricum, la pacientii cu H. pylori la
biopsia antrala endoscopica fara alte explicatii pentru indigestie (de exemplu, fara ulcer), eradicarea H. pylori nu s-a demonstrat a fi benefica in studii controlate. De fapt, abordarea cost-eficienta in eluarea dispepsiei, incluzand meritele relative ale endoscopiei initiale fata de terapia empirica si alegerea terapiei empirice, este inca discutata. in general, cele mai multe autoritati nu recomanda tratamentul de eradicare a H. pylori, daca ulcerul peptic nu e confirmat ( modulul 284). Un algoritm sugerat pentru abordarea pacientului cu dispepsie este aratat in ura 41-l.In acuze individuale de eructatie excesi, simpla demonstratie ca aerofagia reproduce simptomele poate fi suficienta pentru confirmarea diagnosticului si intreruperea in mod promitator a obiceiului. Pacientii ce se g de gaz excesiv, balonare, distensie si flatulenta trebuie chestionati atent despre preferintele dietetice si relatia simptomelor cu ingestia anumitor alimente. in unele cazuri, eliminarea anumitor alimente (spre ex., lapte, legume) din
dieta urmata de reprovocare pot confirma cauza. in alte cazuri, o eluare mai detaliata, incluzand examinarea scaunului pentru grasimi si
fibre musculare si pentru paraziti ca G. lamblia, teste respiratorii pentru detectarea malabsorbtiei carbohidratilor sau proliferarii bacteriene, manometrie esofagiana si monitorizare ambulatorie a pH-ului, masurarea ratei de golire gastrica a mesei solide si studiul motilitatii gastrointestinale pot fi necesare. Cand nici o explicatie precisa pentru meteorism nu poate fi identificata, incercarile cu carbune actit de a reduce meteorismul asociat cu malab-sorbtia carbohidratilor sau cu simeticona pentru a modifica
elasticitatea bulelor de gaz pot fi luate in considerare, desi loarea lor este incerta.
In multe cazuri de indigestie nu se obtine o explicatie clara, chiar dupa investigare diagnostica atenta si incercari terapeutice. Unele cazuri reprezinta tulburari ale motilitatii intestinale, poate datorate unor tulburari fiziologice subtile nedetecile prin metodele disponibile in mod curent. in unele din aceste situatii, poate fi benefic sa se implementeze o incercare empirica cu agenti prokinetici gastrici (de exemplu, cisaprid, metoclopramid) care cresc motilitatea gastrointestinala. Alte cazuri reprezinta stadii timpurii ale unor procese patologice care pot fi diagnosticate numai prin metode conventionale la o data tardi. Altele insa sunt psihogene si pot raspunde la masuri psihiatrice adecte. Eluarea esentiala a indigestiei necesita, prin urmare, maximum de sensibilitate, sarguinta si grija din partea medicului examinator.
