Face parte din familia Dicrocoeliidae. Produce dicrocelioza, o parazitoza rar intalnita la om, dar frecnta la comute. Uneori este asociata cu fascioloza hepatica.
Dicrocelioza este frecnta in Europa la animale, dar este mai putin maligna si nu produce ube economice atat de mari, ca fascioloza.
Cuprins:
Dicrocoelium este un trematod mic de 1-2 cm (0,5-1,5/0,15-0,25 cm), lancolat, fin. Nu are spini cuticulari.
Oul este oval, mic, uşor asimetric, plan convex de 40 ţun lungime/ 20-80 u.m lăţime, culoare brun-roşcată. Oul are un înveliş gros prezentând la unul dintre poli un opercul mare. In interiorul oului se observă embrionul cu 2 genotaxe mari (miracidium) .
Ciclul biologic |
sus  |
Viermii adulţi se localizează la nivelul canalelor biliare la oi, cornute, iepuri, rozătoare, porci, cai, măgari. Omul este o gazdă accidentală. La om parazitul fiind mic, este bine tolerat în căile biliare.
Gazda intermediară este un melc de păşune: Helicella candidulla, Helicella ericetorum, Zebrina detrita, Euomphilia strigella, unde parazitul îşi continuă dezvoltarea, transformându-se în larve (sporochist, redii, cercar) [9,35]. Cercării sunt eliberaţi din melc, pe firele de iarbă, de unde pot fi preluaţi direct de animalele care pasc, dar şi de furnici {Formica fusca), în care se închistează ca metacercari. Furnicile de câmp, reprezintă a 2-a gazdă intermediară a acestui parazit. Cornutele se infestează păscând iarba cu furnici parazitate.
Omul se infestează accidental, luând masa la câmp, prin consumul alimentelor contaminate cu furnici [9].
în gazda definitivă, parazitul urmează aceeaşi cale ca şi Fasciola. Dezvoltatea viermilor până la eliminarea de ouă durează aproximativ 11 săptămâni. în dicrocelioza, canaliculele biliare sunt dilatate şi prezintă o inflamaţie catarală. Cel mai frecvent afectat este lobul stâng hepatic. în cazurile grave se produce şi o inflamaţie cronică a ţesutului hepatic. Spre deosebire de fascioloză, pereţii căilor biliare nu sunt impregnaţi cu săruri de Ca.
Se realizează prin examen coproparazitologic, urmărindu-se decelarea ouălor în MF.
Pot fi găsite frecvent ouă de pasaj. Deşi dicrocelioza umană este rară, totuşi ouă de tranzit sunt frecvent descoperite în MF, prin consum de ficat parazitat (pate de ficat).
Diagnosticul, terapia şi profilaxia sunt asemănătoare cu a fasciolozei hepatice.
Morfologie
