Se recomanda administrarea lor inca de la internare;
vitaminele liposolubile sunt contraindicate datorita dificultatii in resorbtie de la locul injectarii.
Dintre vitaminele hidrosolubile B1, B2, B6 si vitamina C sunt un de un real ajutor; vitamina B12 va fi evitata in prima saptamana, ulterior fiind administrata cate 1 fiola pe saptamana, nu pentru efectul ei antianemic ci pentru cel anabolizant asupra proteinelor.
Steroizii anabolizanti sunt permisi numai dupa trecerea a 2-3 saptamani.
Insulina este utila in tratamentul bolnavului purtator de
diabet zaharat. De asemenea, este utila la tamponarea solutiilor glucozate (nu numai a celor hipertone), stiind dificultatile de utilizare periferica a glucozei.
Medicatia zilelor urmatoare va fi adaptata evolutiei bolnavului, criteriilor de monitorizare clinica si de laborator.
Terapia durerii
Practic bolnavul ars se confrunta cu doua tipuri de durere: durerea acuta din momentul accidentului sau al manoperelor terapeutice si durerea de fond care exista pe toata perioada pana la vindecarea leziunilor. Aceste doua aspecte fac ca tratamentul durerii sa reprezinte cu adevarat o piatra de incercare terapeutica, cu atat mai mult cu cat perioada de ingrijire a unui astfel de bolna ativ cu alti bolnavi, este extrem de lunga. Durerea este intotdeauna prezenta, are diferite intensitati si este foarte dificil de controlat. in ciuda numeroaselor mijloace si tehnici analgetice, pe mai departe, o problema careia inca nu i s-a gasit rezolvarea corespunzatoare.
Definita ca o senzatie neplacuta, de intensitate variabila, durerea este constituita din reactii individuale psihoafective; este data de o leziune tisulara si este influentata de varsta, sex, experienta, nivel cultural si altele. Perceptia durerii este un fenomen fiziologic in timp ce exprimarea ei este un comportament, o expresie a personalitatii. Raspunsul la durerea acuta este anxietatea iar cea cronica depresia.
La ars mecanismele durerii sunt complexe si difera in functie de perioadele de evolutie ale bolii; terapia durerii arsului trebuie sa tina seama de numerosi factori: agent agresionat, bolna posibilitatile concrete pe care le avem la dispozitie pentru a interveni. Terapia durerii arsului trebuie individualizata.
Tratamentul durerii arsului incepe de la momentul accidentarii. La locul accidentului, dupa degajarea din focar, combaterea imediata a durerii este primul lucru salutar ce trebuie efectuat. Se administreaza un antalgic i.v., respectiv petidina (Mialgin - diluat sau ca atare), daca acest gest nu s-a putut efectua la locul accidentului, atunci se va efectua la camera de garda a spitalului.In sala de operatie unde se efectueaza toaleta chirurgicala, bolnavul va fi adormit, anestezie generala pe cale intravenoasa cu barbiturice si oxigen, dupa care se administreaza antalgice care vor diminua durerile (NB:
arsurile profunde, care distrug receptorii algici cutanati, nu mai determina
durere la acest nivel, in arsurile foarte profunde durerile sunt produse de ischemie, compresie si/sau alte mecanisme care nu pot fi combatute numai farmacologic si care necesita o terapie cauzala).
Durerea arsului este continua, pana la momentul vindecarii, ea va fi zilnic exacerbata prin manevrele noastre terapeutice. Datorita acestei particularitati a durerii, la ars se vor folosi cele mai putin nocive mijloace farmacologice si nefarmacologice; pentru acest moti in ciuda intensitatii durerilor, folosim in doze mici si rare opioidele majore.