mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli
Index » Boli Si Tratamente » Boli
» Sindromul de inactivitate (sau Sindromul de Dezadaptare)

Sindromul de inactivitate (sau Sindromul de Dezadaptare)








Acest sindrom reprezinta restrictia sau limitarea articulatiilor fizice la nivelul membrelor sau la nivelul intregului corp.

Cauzele sunt multiple si anume:


- anumite afectiuni musculare si osteoarticulare de diverse cauze(paraliziile, traumatismelE);
- afectiuni grave cronice care necesita sau impun repaos la pat, dar si corsetele si alte aparate ortopedice;
- de asemenea, el poate sa apara si in cazul sedintelor prelungite intr-o pozitie scoasa din spatiul gravitatii;

Acest sindrom determina 3 tipuri de perturbari:


I. Tulburarile la nivel muscular;

II. Tulburari la nivel osteoarticular;


III. Tulburari la nivel cardio-vascular;
IV. Tulburari la nivelul aparatelor respirator, digestiv, renal, nervos, cutanat.
I. Tulburarile la nivelul sistemului muscular:
1. Scaderea fortei musculare: - aceasta scadere a fortei musculare este data de afectarea cu precadere a muschilor antigravitationali, in special a muschilor membrelor inferioare. Inactivitatea totala duce la o scadere cu 50% a fortei musculare, lucru care s-a observat la cosmonauti. Pierderea fortei musculare se face mult mai usor decit recuperarea ei ( in 4 saptamini se recupereaza forta musculara pierduta intr-o saptaminA).


2.Contractura musculara: - reprezinta scurtarea muschiului si mentinerea unei tensiuni musculare permanente. Aceasta contractura va duce la pierderea gradului de mobilitate dintr-o articulatie(daca un muschi este mentinut intr-o pozitie scurtata, fibrele musculare si tesutul conjunctiv se adapteaza la aceasta pozitie, ducind la contracturA).
Cauzele frecvente de contractura musculara sunt:
- imobilitatea;

- imobilizarea;


- in paralizii;

- in pozitii antalgice;


- in cazul cicatricilor mari si intinse;
- contracturi care apar din greseli de ingrijire a bolnavului, in special a celor cu paralizii sau care sunt inconstienti; cea mai frecventa contractura de acest tip duce la formarea piciorului ecvin(equiN); acest picior equin apare prin presiunea pe care o exercita plapuma pe fata dorsala a piciorului, la care se adauga si greutatea propriului picior.
Aceste contracturi pot afecta( in afara de picioR) si mobilitatea la nivelul soldului, genunchiului, pumnului, coate si poate interesa chiar si articulatiile coloanei vertebrale, in special cervicala si lombara.
3. Retractia musculara - se traduce prin rezistenta musculara ce apare la intinderea pasiva, practic fiind vorba de o scurtare a fibrelor musculare datorata modificarilor structurale.
4. Atrofia musculara - apare in urma afectarii inervatiei muschiului de diverse cauze. In acest caz, fibrele musculare se reduc ca dimensiuni dar elementele contractile ramin neschimbate. In timp insa, incep sa sufere si elementele contractile, putind chiar sa dispara, fiind inlocuite cu tesut fibros.




II. Tulburari la nivel osteoarticular

A. La nivel osos:


1.Osteoporoza - in mod normal incarcarea membrului, gravitatia si activitatea musculara au o actiune continua asupra osului mentinind balanta intre formarea si rezorbtia osoasa.
In repausul prelungit (la paT), este afectata atit componenta organica, cit si cea minerala a osului. Repaosul prelungit la pat se asociaza cu o calciurie si o scadere a rezervelor de calciu din depozite, ceea ce conduce la o scadere a masei osoase totale, mai ales la nivelul membrelor portante (inferioarE).
Aceasta osteoporoza este mai marcata la nivelul subperiostal, spre deosebire de osteoporoza senila, care se dezvolta dinspre maduva spre exterior.
Osteoporoza se manifesta mai intii la nivelul metafizelor si epifizelor si se expansioneaza, putind cuprinde intreaga diafiza (dupa 12 sapt de imobilizare la pat, masa osoasa scade cu 12%; dupa 30 sapt scade cu 50%)Consecinta acestei osteoporoze o reprezinta frecventa fracturilor, numarul, alcatuirea la nivelul membrelor, fracturi vertebrale (care apar prin tasarE)
B. La nivel articular :a. Redoarea articulara - apare in momentul in care cartilajul este resorbit, fiind inlocuit de tesut fibros ce poate sa ajunga pina la nivelul osului. Acest proces de fibrozare apare cam dupa 12-18 luni de imobilizare, si este favorizat de atrofia sinoviala care genereaza tulburari nutritionale la acest nivel articularb. Anchiloza articulara - este forma extrema a redorii in care extremitatile osoase sunt unite, ajung sa fie unite prin punti fibroase. In aceste conditii, fortarea articulatiei determina tractiuni pe tesutul fibros format, cu smulgeri ale unor fragmente de cartilaj sau de os.

III. Tulburari cardio-vasculare


1. Hipotensiunea ortostatica: - apare in momentul in care ridicam o persoana care a stat mult timp in pozitie de decubit. In mod normal, la trecerea din clinostatism in ortostatism, singele are tendinta de a se acumula in partea decliva a corpului(membrele inferioarE) datorita gravitatiei, ceea ce duce la o tendinta de scadere a tensiunii arteriale. Dar aceasta scadere a T.A. este echilibrata prin reflexul presor declansat de stimularea baroreceptorilor carotidieni si aortici.


Drept raspuns apare vasoconstrictia arteriala cu cresterea F.C., care asigura mentinerea debitului cardiac si redreseaza T.A. In conditii de imobilizare prelungita la pat are loc o perturbare a acestor mecanisme de reglare; de asemenea drept factori favorizanti de aparitie a hipotensiunii arteriale - scaderea tonusului muscular si limitarea contractiilor musculare care in mod normal asigura intoarcerea venoasa cu mentinerea T.A. Semnele scaderii tensiunii arteriale(T.A.) sunt reprezentate de stari de ameteala, vertij, tulburari de vedere si lipotimii.
2. Edemele: - reprezinta o acumulare anormala de lichid la nivelul tesutului interstitial. Aici ele apar datorita stazei venoase, in conditiile scaderii/perturbarii intoarcerii venoase. Aceste edeme pot sa apara in orice parte a corpului dar sunt mai frecvente in zonele care suporta greutatea corpului(zone de presiunE)→necesitatea schimbarii frecvente de pozitie a pacientilor imobilizati la pat.
Aceste edeme pot genera disconfort pacientului datorita presiunii exercitate asupra nervilor, disconfort care poate sa mearga pina la durere;
De asemenea tesuturile edematoase(cu edeM) pot fi usor expuse leziunilor, deoarece lichidul acumulat impinge celulele la distanta de capilare, impiedicind astfel schimbul de substante nutritive si de produsi de degradare.
3. Trombozele: - este o coagulare locala care se produce intr-un vas de sange.(trombus-cheaG). Trombusul poate fi localizat fie arterial fie venos.
Cele mai frecvente sunt : tromboza venoasa, in special la nivelul membrelor inferioare. Aceasta tromboza venoasa de la nivelul membrelor inferioare este foarte periculoasa - daca trombusul se desprinde, ajunge prin circulatia venoasa pina in plamin,unde produce o embolie pulmonara, ceea ce este grav, amenintator de viata
"Embolia" = formatiune care nu este solubila in plasma
Factorii de risc care determina o tromboza:
1. Scaderea vitezei de circulatie a singelui - trombocitele incep si se aglomereaza pe peretele vascular. Cauzele sunt : imobilizarea la pat in special datorita paraliziilor; imobilizarea in aparate gipsate sau alte aparate ortopedice; mentinerea indelungata a unor pozitii antalgice; deshidratarea( se ingroasa singelE)
2. Leziunile peretelui vascular - orice leziune la nivelul vasului duce la agregare trombocitara. Cauzele: traumatisme, in special zdrobirile de tesut, cauze degenerative; varicele; cauze inflamatorii ( flebitele; tromboflebitelE)
3. Coagulabilitatea crescuta - creste cantitatea de factor procoagulant. In traumatismele cu leziuni tisulare masive, in arsuri sau induse prin medicamente. O categorie importanta care creste coagularea singelui sunt anticonceptionalele orale, dar si cortizonul.
Factorii favorizanti ai tromozelor:

- virsta inaintata(peste 65 de anI);


- supraponderabilitatea;

- anticonceptionalele, sarcina si lauzia;


- fumatul;

- tromboze sau embolii in antecedente



Manifestari clinice:



- apar dureri intense, insotite chiar de greata,varsaturi, anxietate,care poate sa mearga pina la stare de soc in zona respectiva;
- in zona in care s-a produs tromboza tegumentele sunt albe, reci/segmentul apare edematizat, umflat, amortit;
- daca nu se instituie tratamentul rapid, se ajunge la o necroza si cangrena;
- uneori poate sa apara tromboflebita, adica un proces inflamator venos asociat cu fromarea trombilor.
Tratamentul → in cazul trombozelor este medicamentos, mobilizarea segmentului este practic INTERZISAAA!!!








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor