Denumire stiintifica: Datura stramonium Fam. Solanacee.
Denumiri populare: bolundare, buruiana bolunda, buruiana de capul canelui, ciumahaie, ciumafaia cucului, ciuma fetei, durhan, laur, laur porcesc, mar ghimpos, matraguna gunoiului, nebuneala, tatura, turbar, etc.
In traditia populara: frunzele crude, dar mai ales palite in foc, se puneau pe rani si taieturi, ca sa traga puroiul.
Apa de pe frunze se folosea contra durerilor de ochi.
Cu decoctul frunzelor se spalau umflaturile, iar cu ele se faceau oblojeli.
Se fierbeau si se puneau in oblojeli la dureri de gat.
Se mai folosea contra durerilor de picioare, ale reumatismului. Semintele se puneau in rachiu de drojdie, cu care se frecau bolnavii si apoi se “pripeau” la soare sau pe langa foc.
In alte zone se faceau bai sau spalaturi tot pentru reumatism.
Dozata cu grija se folosea intern. Se puneau seminte. Se pisau sau frunze pisate cu apa, ori samanta pisata sau radacina, puse in rachiu.
In tinutul Botosanilor, pentru
diaree cu sange, se lua o maciulie, care are mai multe despartituri cu seminte negre, se lua samanta dintr-o despartitura, se ardea, se facea praf care se impartea in 9 parti, din care 8 se aruncau, iar cea ramasa se impartea in trei, luandu-se in trei dimineti cu putin rachiu. Plamadita in alcool, se intrebuinta contra herniei. Din partile aeriene se faceau bai in ascita. Se mai folosea pentru combaterea artritei si astmului bronhic.
Ceaiul din frunze de laur, cu frunze de mesteacan,
afin si traista ciobanului, se folosea la diabet, luandu-se de 3 ori pe zi, inainte de mancare.
Compozitia chimica: contine alcaloizii daturina cu hiosciamina, atropina si scopolamina, leucina, acizii aspartic, cisteic, glutamic, (enzime, acizi organici- oxalic, malic, citric, fumaric, succinic, aconitic, lactic), ulei eteric, saruri minerale, etc.
Proprietati: frunzele si semintele sunt antiasmatice, antimalarice, antiinflamatoare, antispastice mai ales in afectiunile gastrice.
Datorita scopolaminei in cantitate mica are si o actiune calmanta asupra sistemului nervos central.
Se mai citeaza rezultatele deosebite obtinute in boala Parkinson.
Mod de preparare si administrare:
-Pulbere din frunze: se lua doar cantarit farmaceutic cate 0,5 g din 4 in 4 ore.
-Decoct din 0,5 g frunze uscate si maruntite fierte pentru 10 minute in 250 ml apa. Se strecoara. Aceasta cantitate se consuma in 24 ore.
-Tigari din frunze: in combinatie cu frunze de
tutun (la o tigare nu se pune mai mult de 0,5 g de frunze de ciumafaie (sunt la farmacie tigari antiasmatice).
Toxicitate: toate partile tei sunt otravitoare pentru om. Semnele intoxicatiei sunt in ordinea urmatoare: halucinatii, voma,
tulburari de vedere, accelerarea pulsului, accelerarea respiratiei,
febra in general mare, urmate de
paralizie si moarte.
Se pot folosi doar sub supraveghere medicale si se respecta dozele.
Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: afectiuni gastro-intestinale, astm, bube, dureri de gat, dureri de ochi, dureri de picioare, nervozitate, paraziti intestinali,(clisme), rani, reumatism, taieturi.
Contraindicatii: nu se supradozeaza deoarece poate produce dereglari stomacale sau chiar intoxicatie. In cazul intoxicatiei se administra carbune medicinal, sub forma de praf luat cu lingurita. In lipsa se poate lua lapte cat mai mult care se bea. Se poate consuma caldut.
Articole care vorbesc despre Ciumafaie
